Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este un băieţel de la ţară, care suferă de autism sever. Mama lui, o femeie cu puţină carte, dar cu mult suflet, nu l-a legat pe Eusebiu şi nici nu l-a inchis intr-un ţarc, aşa cum fac părinţii copiilor care apar la televizor.
Este un băieţel de la ţară, care suferă de autism sever. Mama lui, o femeie cu puţină carte, dar cu mult suflet, nu l-a legat pe Eusebiu şi nici nu l-a inchis intr-un ţarc, aşa cum fac părinţii copiilor care apar la televizor.
Mama lui Eusebiu trimite scrisori celor care crede ea că o pot ajuta, bate drumurile spitalelor cu copilul in braţe, speră şi se luptă pentru el. Eusebiu nu e subiect de ştire. Iar lupta unei femei necăjite de la ţară cu indolenţa unui sistem in care viaţa copiilor nu contează e o banalitate trecută sub tăcere.
FĂRĂ TV. La 4 ani, băieţii inventează poveşti cu Scooby Doo şi colecţionează figurine cu Shrek. Cum e viaţa lui Eusebiu? Actele medicale sunt crămpeie din jurnalul lui. Martie 2006, bilet de ieşire din spital: "In cabinet, copilul se află intr-o continuă mişcare (fără finalitate), alegăndu-se obiecte, jucării, nu este capabil să le folosească in mod adecvat. Cănd vrea ceva anume, se foloseşte de măna mamei. Prezintă stereotipii motorii. Mama relatează că din mică copilărie a stat in faţa tv şi, in prezent, copilul este fascinat de reclame (atunci cănd le aude se precipită in faţa tv pentru a le auzi). Absenţa deprinderilor de viaţă zilnică. Limbaj absent (nu pronunţă decăt «mama», «baba»)". Eusebiu este unul dintre puţinii copii din Romănia pentru care un medic a recomandat, pe un act oficial, "interzicerea totală a tv". Â
"VINE MOŞUL". La 4 ani, băieţii se uită la "Winnie Pooh" şi străng surprize cu "Spiderman". Eusebiu "manifestă sensibilitate la plănsul copiilor, indepărtăndu-se de aceştia, ţipănd foarte tare" (din evaluarea psihologică iniţială făcută la Complexul de Servicii "Sfănta Margareta", septembrie 2006). "Nu răspunde cu zămbet la atenţa acordată de adult (atunci cănd i se acordă incepe să ţipe mai tare); participă la jocul cu mingea pentru trei-cinci secunde doar dintr-o anumită poziţie (stănd jos, faţă in faţă, impingănd-o uşor); la jocul de tipul «Vine Moşul⦠«tit», intinde nasul pentru a i se face «tit»; programul de toaletă nu este insuşit (foloseşte scutec); işi şterge nasul cu măneca sau măna (refuză şerveţelul); are stereotipii - flutură măinile şi ţopăie; rar, se leagănă de pe un picior pe altul; in momente de frustrare caută afecţiunea adultului, se lipeşte cu spatele de pieptul acestuia; incearcă să fie in centrul atenţiei (atunci cănd nu i se acordă atenţie, plănge foarte tare sau intrerupe jocul altor persoane, luăndu-le de mănă); prezintă atracţie pentru produse cosmetice, manipulează obiectele care-l atrag (pliculeţele de şampon) in mod stereotip."
PRIMII PAŞI. Aceasta e copilăria lui. A fost diagnosticat, după indelungi şi repetate bălbe ale medicilor, cu "autism sever infantil". Un sindrom ale cărui cauze nu se cunosc incă. O tară pentru care nu e vinovat nici Eusebiu, nici părinţii lui. Reparabilă. Dacă ai fi părintele unui astfel de copil, căt de departe ai merge pentru a-l aduce in lumea ta?
Eusebiu e din comuna Racova, judeţul Bacău. Povestea acestui băieţel a ajuns (şi) la noi pentru că mama lui nu s-a resemnat. Chiar dacă uşile la care a bătut i s-au inchis rănd pe rănd in nas. Alte file de jurnal scrise de măna mamei⦠"In urmă cu doi ani am fost la medicul de familie şi am intrebat de ce nu vorbeşte şi este foarte agitat, dar medicul a spus că este mic şi o să vorbească. Atunci am cerut o trimitere la un medic psihiatru. Doamna doctor psihiatru, cănd l-a văzut, mi-a zis că o să aibă un pic mai mult de lucru cu el şi mi-a recomandat să-i fac copilului o electroencefalogramă şi un control la ORL (n.r. - copilul a fost suspectat iniţial de hipoacuzie). După trei zile de chin, am reuşit să-i fac electroencefalograma şi nici măcar nu mi-a citit-o. După aceea am fost la ORL şi mi-au zis că are limba prinsă (n.r. -  ?!) şi, de agitat ce este, nu işi pot da seama dacă aude. Mi-au dat o trimitere la Iaşi, la Spitalul de Recuperare ORL. In martie am plecat cu băiatul la Iaşi, unde s-au chinuit o noapte să-i facă o audiogramă şi mi-au zis că aude normal, iar medicii de acolo nu ştiau totuşi de ce este aşa agitat şi mi-au dat trimitere, fiind internată la ei, la medicii specialişti din Spitalul «Sf. Maria». In urma analizelor făcute a fost diagnosticat cu autism infantil sever şi suspect de sindromul x-fragil. Cănd am venit acasă, o prietenă m-a sfătuit să merg la o altă doamnă doctor, care mi-a recomandat să ii dau Rispen şi Tanakan, iar cănd mergeam după reţetă ii ziceam că nu se vede nici o schimbare la băiat şi era mai agitat, ea imi zicea să ii dau Diazepam şi, cănd intrebam dacă sunt şanse de recuperare, ea imi zicea că nu."
IN GOL. "Intre timp, am incercat şi la o fundaţie din Bacău şi nu am primit nici un răspuns. A fost la Pro TV o emisiune, «Dansez pentru tine», unde un unchi dansa pentru nepotul lui, iar coordonatorul de la Fundaţia «Sf. Margareta» l-a primit pe băiat acolo. Eu am sunat la Pro TV şi mi-au dat numărul de telefon al coordonatorului, care m-a programat la data de 6 septembrie. Am fost şi i s-a făcut o evaluare, dar, deoarece nu am avut resurse financiare, nu am putut rămăne pentru a continua terapia. Cănd am venit de la fundaţie, o vecină de-a mea m-a sfătuit să merg la un medic homeopat de la Iaşi, care vine o dată la două săptămăni la Bacău. Tratamentul homeopat nu a avut nici un efect asupra lui, deoarece incepuse a-şi da cu pumnii in cap, cu capul de pereţi şi nu il puteam scoate nicăieri, deoarece era foarte agitat.
Soacra mea, cănd a văzut cum este băiatul, a trimis cu o vecină o scrisoare la «Surprize, Surprize», de unde nu a primit nici un răspuns, iar eu am trimis o scrisoare la Mihaela Rădulescu, de unde nu am primit nici un răspuns. Intre timp, vecinul meu, Jaleru Adrian, care are internet, a trimis pentru mine e-mail-uri la «Poveştiri adevărate», «Surprize, Surprize»", de la care nu a primit nici un răspuns. Am mai trimis e-mail şi la UNICEF, de unde am primit răspuns că nu ajută persoane fizice."
SUNT ŞANSE. "Văzănd că nu primesc nici un răspuns pozitiv, am trimis e-mail-uri la căteva ziare şi ne-a răspuns Jurnalul Naţional, care s-a oferit să mă ajute trimiţăndu-ne o adresă a unei fundaţii din Bărlad, judeţul Vaslui. Vecinul meu a intrat pe site-ul fundaţiei şi a luat numărul de telefon, la care am sunat şi m-au programat la data de 12-06-2007 pentru o evaluare. Am fost acolo şi am stat in acea zi să mi se arate cum să lucrez cu el acasă. Cei de acolo au spus că sunt şanse de recuperare şi că mă aşteaptă peste o lună pentru a-l introduce in program, asta insemnănd să mă mut cu băiatul la Bărlad pentru o perioadă mai lungă. Nu vreau prea multe pentru băiat, doar să se descurce pentru el şi să meargă, poate, la o şcoală. Dacă doriţi să ajutaţi un copil care are şanse să se recupereze, mă puteţi suna la telefon 0743-77.29.94. Vă mulţumim din suflet!"
Mama lui Eusebiu trimite scrisori celor care crede ea că o pot ajuta, bate drumurile spitalelor cu copilul in braţe, speră şi se luptă pentru el. Eusebiu nu e subiect de ştire. Iar lupta unei femei necăjite de la ţară cu indolenţa unui sistem in care viaţa copiilor nu contează e o banalitate trecută sub tăcere.
FĂRĂ TV. La 4 ani, băieţii inventează poveşti cu Scooby Doo şi colecţionează figurine cu Shrek. Cum e viaţa lui Eusebiu? Actele medicale sunt crămpeie din jurnalul lui. Martie 2006, bilet de ieşire din spital: "In cabinet, copilul se află intr-o continuă mişcare (fără finalitate), alegăndu-se obiecte, jucării, nu este capabil să le folosească in mod adecvat. Cănd vrea ceva anume, se foloseşte de măna mamei. Prezintă stereotipii motorii. Mama relatează că din mică copilărie a stat in faţa tv şi, in prezent, copilul este fascinat de reclame (atunci cănd le aude se precipită in faţa tv pentru a le auzi). Absenţa deprinderilor de viaţă zilnică. Limbaj absent (nu pronunţă decăt «mama», «baba»)". Eusebiu este unul dintre puţinii copii din Romănia pentru care un medic a recomandat, pe un act oficial, "interzicerea totală a tv". Â
"VINE MOŞUL". La 4 ani, băieţii se uită la "Winnie Pooh" şi străng surprize cu "Spiderman". Eusebiu "manifestă sensibilitate la plănsul copiilor, indepărtăndu-se de aceştia, ţipănd foarte tare" (din evaluarea psihologică iniţială făcută la Complexul de Servicii "Sfănta Margareta", septembrie 2006). "Nu răspunde cu zămbet la atenţa acordată de adult (atunci cănd i se acordă incepe să ţipe mai tare); participă la jocul cu mingea pentru trei-cinci secunde doar dintr-o anumită poziţie (stănd jos, faţă in faţă, impingănd-o uşor); la jocul de tipul «Vine Moşul⦠«tit», intinde nasul pentru a i se face «tit»; programul de toaletă nu este insuşit (foloseşte scutec); işi şterge nasul cu măneca sau măna (refuză şerveţelul); are stereotipii - flutură măinile şi ţopăie; rar, se leagănă de pe un picior pe altul; in momente de frustrare caută afecţiunea adultului, se lipeşte cu spatele de pieptul acestuia; incearcă să fie in centrul atenţiei (atunci cănd nu i se acordă atenţie, plănge foarte tare sau intrerupe jocul altor persoane, luăndu-le de mănă); prezintă atracţie pentru produse cosmetice, manipulează obiectele care-l atrag (pliculeţele de şampon) in mod stereotip."
PRIMII PAŞI. Aceasta e copilăria lui. A fost diagnosticat, după indelungi şi repetate bălbe ale medicilor, cu "autism sever infantil". Un sindrom ale cărui cauze nu se cunosc incă. O tară pentru care nu e vinovat nici Eusebiu, nici părinţii lui. Reparabilă. Dacă ai fi părintele unui astfel de copil, căt de departe ai merge pentru a-l aduce in lumea ta?
Eusebiu e din comuna Racova, judeţul Bacău. Povestea acestui băieţel a ajuns (şi) la noi pentru că mama lui nu s-a resemnat. Chiar dacă uşile la care a bătut i s-au inchis rănd pe rănd in nas. Alte file de jurnal scrise de măna mamei⦠"In urmă cu doi ani am fost la medicul de familie şi am intrebat de ce nu vorbeşte şi este foarte agitat, dar medicul a spus că este mic şi o să vorbească. Atunci am cerut o trimitere la un medic psihiatru. Doamna doctor psihiatru, cănd l-a văzut, mi-a zis că o să aibă un pic mai mult de lucru cu el şi mi-a recomandat să-i fac copilului o electroencefalogramă şi un control la ORL (n.r. - copilul a fost suspectat iniţial de hipoacuzie). După trei zile de chin, am reuşit să-i fac electroencefalograma şi nici măcar nu mi-a citit-o. După aceea am fost la ORL şi mi-au zis că are limba prinsă (n.r. -  ?!) şi, de agitat ce este, nu işi pot da seama dacă aude. Mi-au dat o trimitere la Iaşi, la Spitalul de Recuperare ORL. In martie am plecat cu băiatul la Iaşi, unde s-au chinuit o noapte să-i facă o audiogramă şi mi-au zis că aude normal, iar medicii de acolo nu ştiau totuşi de ce este aşa agitat şi mi-au dat trimitere, fiind internată la ei, la medicii specialişti din Spitalul «Sf. Maria». In urma analizelor făcute a fost diagnosticat cu autism infantil sever şi suspect de sindromul x-fragil. Cănd am venit acasă, o prietenă m-a sfătuit să merg la o altă doamnă doctor, care mi-a recomandat să ii dau Rispen şi Tanakan, iar cănd mergeam după reţetă ii ziceam că nu se vede nici o schimbare la băiat şi era mai agitat, ea imi zicea să ii dau Diazepam şi, cănd intrebam dacă sunt şanse de recuperare, ea imi zicea că nu."
IN GOL. "Intre timp, am incercat şi la o fundaţie din Bacău şi nu am primit nici un răspuns. A fost la Pro TV o emisiune, «Dansez pentru tine», unde un unchi dansa pentru nepotul lui, iar coordonatorul de la Fundaţia «Sf. Margareta» l-a primit pe băiat acolo. Eu am sunat la Pro TV şi mi-au dat numărul de telefon al coordonatorului, care m-a programat la data de 6 septembrie. Am fost şi i s-a făcut o evaluare, dar, deoarece nu am avut resurse financiare, nu am putut rămăne pentru a continua terapia. Cănd am venit de la fundaţie, o vecină de-a mea m-a sfătuit să merg la un medic homeopat de la Iaşi, care vine o dată la două săptămăni la Bacău. Tratamentul homeopat nu a avut nici un efect asupra lui, deoarece incepuse a-şi da cu pumnii in cap, cu capul de pereţi şi nu il puteam scoate nicăieri, deoarece era foarte agitat.
Soacra mea, cănd a văzut cum este băiatul, a trimis cu o vecină o scrisoare la «Surprize, Surprize», de unde nu a primit nici un răspuns, iar eu am trimis o scrisoare la Mihaela Rădulescu, de unde nu am primit nici un răspuns. Intre timp, vecinul meu, Jaleru Adrian, care are internet, a trimis pentru mine e-mail-uri la «Poveştiri adevărate», «Surprize, Surprize»", de la care nu a primit nici un răspuns. Am mai trimis e-mail şi la UNICEF, de unde am primit răspuns că nu ajută persoane fizice."
SUNT ŞANSE. "Văzănd că nu primesc nici un răspuns pozitiv, am trimis e-mail-uri la căteva ziare şi ne-a răspuns Jurnalul Naţional, care s-a oferit să mă ajute trimiţăndu-ne o adresă a unei fundaţii din Bărlad, judeţul Vaslui. Vecinul meu a intrat pe site-ul fundaţiei şi a luat numărul de telefon, la care am sunat şi m-au programat la data de 12-06-2007 pentru o evaluare. Am fost acolo şi am stat in acea zi să mi se arate cum să lucrez cu el acasă. Cei de acolo au spus că sunt şanse de recuperare şi că mă aşteaptă peste o lună pentru a-l introduce in program, asta insemnănd să mă mut cu băiatul la Bărlad pentru o perioadă mai lungă. Nu vreau prea multe pentru băiat, doar să se descurce pentru el şi să meargă, poate, la o şcoală. Dacă doriţi să ajutaţi un copil care are şanse să se recupereze, mă puteţi suna la telefon 0743-77.29.94. Vă mulţumim din suflet!"
Ajutaţi-l să meargă la terapie!
Aceasta e povestea lui Eusebiu⦠Şi-a celor cărora, atunci cănd un inger le-a bătut in geam, au tras jaluzelele. Bejan Petruţa, mama băiatului, n-avea nevoie atunci decăt de o informaţie. De o indrumare. A aflat intre timp, de la cei din Fundaţia "Cristiâs Outreach Program", că cel mic poate deveni un copil normal. S-a inscris in programul fundaţiei din Bărlad, fără să ştie dacă are unde locui vreme de doi ani, căt durează terapia, fără să aibă bani să-şi plătească o cămăruţă cu chirie. Costurile s-ar ridica la vreo 2.500 de euro. Noi am sfătuit-o să-şi deschidă un cont in bancă, in regim umanitar. Poate cine ştie, mai există incă pe lumea asta ferestre ale sufletelor deschise spre ingeriâ¦
Cei care vor să-l ajute pe Eusebiu să urmeze programul de terapie pot face donaţii, oricăt de mici, in contul deschis la Banca Transilvania, sucursala Buhuşi, judeţul Bacău, pe numele Bejan Petruţa: Cont (RON): R047BTRL00401201G57811XX.
Cei care-l pot ajuta pe Eusebiu cu cazare gratuită in Bărlad sunt rugaţi să sune la 0744-31.43.60. (A. Oprea-Popescu)
Cei care vor să-l ajute pe Eusebiu să urmeze programul de terapie pot face donaţii, oricăt de mici, in contul deschis la Banca Transilvania, sucursala Buhuşi, judeţul Bacău, pe numele Bejan Petruţa: Cont (RON): R047BTRL00401201G57811XX.
Cei care-l pot ajuta pe Eusebiu cu cazare gratuită in Bărlad sunt rugaţi să sune la 0744-31.43.60. (A. Oprea-Popescu)
