x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate Ce greşeli facem fără să vrem când acordăm primul ajutor

Ce greşeli facem fără să vrem când acordăm primul ajutor

de Florin Condurateanu    |    06 Aug 2018   •   19:30
Ce greşeli facem fără să vrem când acordăm primul ajutor

Starea de leşin, provocată de neirigarea creierului cu sânge, poate exista cu pierderea conştienţei sau cu păstrarea unei părţi de conştienţă, când suferindul aude şi vede ce se întâmplă în jurul lui. Bineînţeles, se impune grabnic respiraţia gură la gură şi masajul cardiac prin apăsarea ritmică pe piept. Există, însă, şi legende fără niciun temei despre cum se dă primul ajutor.

 

În preajma unui om care îşi pierde starea de conştienţă se află de regulă martori sufletişti, gata să sară în ajutor. Atât în stările de leşin, cât şi în crizele de epilepsie, cei din jur trebuie să aşeze suferindul pe o parte, astfel ca în poziţia de cap cu fruntea în sus să nu îşi înghită limba şi omul să nu se sufoce prin înghiţirea vomei, dacă varsă. Legenda cum că trebuie muşcat degetul mic al bolnavului de epilepsie pentru a-l scoate din criză este o aiureală, fără niciun temei. Când omul căruia i s-a făcut rău dă semne că durerea din piept, ca o gheară, nu dispare mai mult de 5 minute, chiar dacă sunt supte pastile de nitroglicerină, situaţia pare a însemna un infarct. Suferindul trebuie aşezat pe un scaun, pe brâul unui gard, chiar pe bordură, i se va lărgi gulerul, ca să respire fără obstacol, i se va lărgi şi cureaua sau cordonul de la abdomen şi se solicită urgent venirea unei salvări pentru primul ajutor specializat şi transportul la un spital. Cum cel cuprins de infarct este scăldat în transpiraţii abundente şi reci, cum el trăieşte senzaţia morţii, bolnavului trebuie să i se spună vorbe de calmare, de încurajare, eventual să i se facă chiar o aerisire cu un caiet, cu o foaie de hârtie, ca de la un evantai. O altă greşeală ce trebuie evitată este sfatul dat de cei din jur ca omul care a căzut sau a suferit un traumatism să încerce a pune piciorul în pământ. Cei cu acest sfat susţin: “Te-ai sprijinit în piciorul lovit, ai reuşit un pas, e semn bun: nu ţi-ai rupt piciorul!”. Eroare periculoasă! Când cel căzut forţează sprijinirea piciorului în pământ şi încearcă păşitul, poate agrava accidentul, o eventuală fisură la os se transformă în fractură, o fractură închisă prin forţare poate deveni o fractură deschisă, cu străpungerea pielii şi a muşchilor de fragmentul de os rupt. Piciorul lovit de traumatism se impune a fi imobilizat chiar cu mijloace improvizate.

 

 

Dacă se petrece o pierdere de sânge, trebuie urgent făcută o legare strânsă mai sus de rană cu un cordon, cu o cravată, cu o curea, căci garou nu se găseşte pe toate drumurile. Legarea strânsă cu nod trainic e destinată opririi hemoragiei.

 

×