Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu trece o zi fără o nouă descoperire despre celulele suşă. Dar de la experimente şi pănă la practica medicală este un drum lung. Totuşi, un lucru este cert: aceste celule miraculoase, celulele suşă, sunt terapia viitorului.
Nu trece o zi fără o nouă descoperire despre celulele suşă. Dar de la experimente şi pănă la practica medicală este un drum lung. Totuşi, un lucru este cert: aceste celule miraculoase, celulele suşă, sunt terapia viitorului.
Celulele stem, cum le spun englezii şi americanii, sau celulele suşă, cum le spun francezii, sunt cu siguranţă viitorul medicinei. Prin terapia cu aceste celule vom reuşi să vindecăm boli incurabile, să reparăm ţesuturi vătămate şi să refacem organele bolnave. Este doar o chestiune de timp pănă cănd vom putea folosi acest sistem de reparare a organismului. "Am reuşit să trecem de studiile pe şoareci de laborator şi să facem studii clinice, insă terapia cu celule suşă trebuie să-şi arate eficienţa pe loturi mari de indivizi inainte să devină o practică uzuală in spitale. Cu siguranţă că in următorul deceniu vom şti mult mai multe despre aceste celule miraculoase", ne spune doctorul Alina Tănase, medic primar hematologie/transplant medular in cadrul Departamentului de Transplant Medular al Institutului Clinic Fundeni.
Embrionare şi adulte
Celulele suşă există in organismul nostru din stadiile de inceput ale vieţii embrionare şi pănă la sfărşitul vieţii. Ele sunt de două tipuri: embrionare şi adulte. Cele embrionare se pot extrage dintr-un blastocit, un embrion de cinci zile, şi au capacitatea de a produce toate cele peste 200 de tipuri de celule din organismul uman. Celulele suşă adulte se găsesc in mai multe tipuri de ţesuturi din organism, dar in număr foarte mic. Pănă in prezent, ele au putut fi evidenţiate in piele, săngele periferic, măduva osoasă, creier, ochi, ficat, muşchi şi produc un număr limitat de tipuri de celule, spre deosebire de cele embrionare.
Celulele suşă embrionare se pot procura din clinicile de fertilizare in vitro. Embrionii, care din diferite motive nu sunt implantaţi in uterul unei mame, pot fi folosiţi in scop de cercetare, bineinţeles, cu consimţămăntul donatorilor. Cercetările pe celule suşă obţinute din embrioni sunt controversate din motive etice, fiindcă prelevarea celulelor suşă presupune distrugerea embrionului. Majoritatea ţărilor au interzis această procedură. Insă cercetătorii au găsit o soluţie care nu ridică probleme de natură etică: transferul nuclear. El presupune implantarea unui nucleu de celulă suşă adultă intr-un ovul din care a fost extras nucleul (materialul genetic). Prin acest procedeu se creează copii ale celulelor suşă adulte implantate, şi in acest fel este posibil să se producă celule suşă pentru diferite boli. Procedura este incă in stadiu de cercetare. "Totuşi, deocamdată nu se poate face terapie cu celule embrionare, fiindcă implantarea lor produce o formă de cancer numită teratom. Dar pe viitor am putea modifica genetic aceste celule embrionare pentru a le folosi in transplanturi", precizează dr Alina Tănase.
Bănci de celule
In căutarea disperată a unor celule suşă pentru transplant, cercetătorii au descoperit o nouă sursă in cordonul ombilical şi in placentă. Din ce in ce mai multe gravide optează acum pentru păstrarea săngelui din cordon şi placentă pentru eventualitatea in care bebeluşul lor se va imbolnăvi şi va avea nevoie de un transplant cu aceste celule.
Există două tipuri de bănci in care se pot păstra celulele de cordon: cele publice şi cele private. In cele publice se stochează celulele ombilicale şi de placentă de la mămicile donatoare. Pacienţii cu leucemie, anemii aplastice, boli de metabolism, hemoiglobinopatii, deficite genetice pot apela la aceste bănci publice pentru un transplant. S-au efectuat pănă in prezent peste 5.500 de transplanturi cu celule suşă din cordonul ombilical, iar rezultatele sunt promiţătoare. In Romănia nu s-a efectuat insă un asemenea transplant. Aceste proceduri au marele avantaj că scad riscul de a face o boală "grefă contra gazdă", pentru că organismul tolerează mai bine aceste celule de cordon ombilical decăt pe cele suşă adulte. In plus, riscul de transmitere a unei infecţii este mult mai mic, fiindcă nou-născutul nu suferă de boli contagioase decăt in cazuri extreme. "Dacă nu sunt donate, aceste celule se pierd, aşa incăt mămicile ar trebui să opteze pentru aceste bănci publice, pentru ca oamenii care au nevoie de transplant să aibă acces la ele", este de părere dr Alina Tănase. Bănci publice există in lume, insă deocamdată gravidele din Romănia nu pot dona voluntar nicăieri celule suşă pentru ca pacienţii leucemici să se poată folosi de ele.
"Piaţa" băncilor private a explodat in ultimii ani. Femeile din Romănia sunt şi ele interesate de crioprezervarea celulelor suşă. Deşi noi nu avem deocamdată o asemenea bancă, gravidele au posibilitatea de a păstra aceste celule in scop personal intr-o bancă privată din străinătate. Fiecare clinică de obstetrică-ginecologie recomandă o bancă privată anume, al cărei personal medical se ocupă de recoltarea săngelui, de transportul şi de crioprezervarea lui. In prezent, există trei firme care colectează, la cerere, sănge din cordonul ombilical: din Bratislava, Varşovia şi Bruxelles. Fiecare bancă are un tarif care variază de la 1.000 la 2.000 de euro. Celulele sunt păstrate pentru 15 sau 20 de ani, dar nu se ştie deocamdată căţi ani sunt viabile aceste celule.
Recoltare din cordonul ombilical
Pentru ca aceste celule să fie păstrate, gravida trebuie să işi exprime opţiunea inainte de a incepe travaliul. Aceste celule nu se recoltează decăt dacă naşterea este normală, fără probleme. La naştere, din cordonul ombilical şi din placentă se extrage săngele, care conţine celule suşă. Se depozitează apoi intr-un recipient şi se conservă in azot lichid la o temperatură de - 197 de grade Celsius. "Probabilitatea ca un copil să facă o boală pentru care să aibă nevoie de celule suşă este de una la 1.000 şi pănă la una la 200.000 de cazuri. Prin urmare, este foarte puţin probabil ca bebeluşul să aibă nevoie de celulele respective. Mai mult, este contraindicat să se transplanteze celulele autologe, ale bebeluşului, dacă el dezvoltă leucemie, fiindcă s-a demonstrat că modificarea preleucemică există deja din celulele suşă. Prin urmare, transplantul nu-l ajută", precizează dr Alina Tănase. Specialiştii au demonstrat că celulele recoltate la naştere de la un copil care dezvoltă o boală genetică sau hematologică conţin modificarea premalignă. Tocmai din acest motiv, o recomandare a Academiei Americane de Pediatrie, publicată in acest an, descurajează păstrarea celulelor suşă intr-o bancă privată şi incurajează donarea lor unei bănci publice, pentru a le oferi celor care au nevoie de ele. Totuşi, mulţi părinţi continuă să apeleze la băncile private in ideea că, in următorii 15-20 de ani, se vor face noi descoperiri in acest domeniu, iar celulele suşă ale copiilor ar putea fi modificate genetic sau tratate cu diferite substanţe pentru ca intr-un final să aibă o utilitate terapeutică.
In practică
Singura intrebuinţare practică a celulelor suşă pănă in acest moment este transplantul cu celule suşă hematopoietice. "Este singura terapie cu celule suşă standardizată şi se practică in mod curent de peste 40 de ani, cu rezultate bune şi eficacitate dovedită", precizează dr Alina Tănase. Celulele suşă hematopoietice sunt celulele recoltate fie din măduvă, fie din săngele periferic al pacientului, dar după un tratament care il ajută să descarce celulele suşă din măduvă (unde se găsesc ele in mod obişnuit) in săngele periferic, pentru a putea fi apoi recoltate. Din măduvă, celulele se recoltează prin puncţie, in sala de operaţie, iar din sănge cu ajutorul unui aparat de afereză, care distinge şi izolează celulele suşă de alte celule ale organismului. Procedura se face peste tot in lume, inclusiv in Romănia, incepănd cu 2001, pentru tratarea leucemiei, boala Hodgkin, limfoame non-hodgkiniene, mielom multiplu, tumori solide la copii. In Departamentul de Transplant Medular al Institutului Fundeni s-au efectuat pănă in prezent aproximativ 100 de transplanturi de acest fel. Ele se practică in prezent şi la Timişoara şi Tărgu-Mureş. In 2006, cele trei instituţii medicale au realizat 50-60 de transplanturi. In unele cazuri, celulele se recoltează chiar de la pacientul bolnav după ce este tratat cu o doză mare de citostatice, iar in alte cazuri se recoltează de la donatori familiali compatibili.
TRANSFORMaRI. La cinci zile de la fertilizarea ovulului, embrionul format conţine celule suşă totipotente. Ele au capacitatea de a se transforma in oricare din cele peste 200 de tipuri de celule din structura organismului uman. Treptat, celulele embrionare incep să se specializeze şi devin mai limitate in posibilităţile de transformare in comparaţie cu cele embrionare. Acestea sunt celulele suşă adulte.
Studii. Sume impresionante sunt investite in studiul celulelor suşă, ca dovadă că aproape zilnic cercetătorii publică noutăţi in acest domeniu. Pănă in prezent, oamenii de ştiinţă au arătat că terapia cu celule suşă ar putea avea succes in mai multe tipuri de afecţiuni: cardiace, neurologice, oculare, hepatice, metabolice. Şi pielea afectată in urma arsurilor ar putea fi regenerată prin terapie cu celule suşă, au arătat alte studii clinice. Totuşi, nici una dintre aceste proceduri nu a devenit incă o terapie standardizată.
IN CHINA, CA LA MECCA. Studiile clinice care se efectuează in această ţară atrag bolnavi din intreaga lume, dispuşi să fie voluntari ai unor transplanturi cu celule suşă. Chinezii incearcă terapii cu celule suşă adulte indeosebi pentru tratamentul bolilor neurologice. Aceste experimente clinice nu sunt insă standardizate, este o terapie in studiu, iar rezultatele lor nu au fost publicate in literatura de specialitate. "Primim in fiecare săptămănă căte un telefon de la bolnavi care intreabă dacă la noi se face un anumit tip de transplant şi dacă este bine să meargă in China pentru el. Pacienţii trebuie să ştie că aceste transplanturi sunt experimentale, că nimic nu este standardizat", precizează dr Alina Tănase.
RAPIDITATE. Trei din zece bolnavi care au nevoie de transplant de celule suşă işi găsesc un donator in familie, de obicei un frate. Ceilalţi şapte nu au donator familial disponibil şi trebuie să caute un donator compatibil in registrul de donatori voluntari, care există in toate ţările. Insă, de cele mai multe ori, procedura durează foarte mult. Căutarea donatorului, testarea, recoltarea celulelor suşă şi apoi transplantarea, toate acestea durează de obicei căteva luni. Mult mai rapid este să se utilizeze sănge din cordonul ombilical stocat intr-o bancă publică. El este inregistrat cu toate datele medicale necesare, aşa incăt procedura de transplant se poate efectua mult mai repede.
AVANTAJ. Crioprezervarea celulelor suşă extrase din cordonul ombilical şi placentă este o soluţie foarte bună in situaţia in care gravida are un alt copil bolnav. In acest caz, medicii ii vor recomanda să recolteze şi să păstreze celulele suşă intr-o bancă privată, fiindcă al doilea copil are şanse mari să fie un donator compatibil pentru fratele său mai mare.
IN ROMÃ...NIA. In prezent nu există nici o bancă publică sau privată de celule suşă in Romănia. Deşi se zvonea că s-ar putea infiinţa la Timişoara o asemenea instituţie medicală, dr Victor Zota, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT), a precizat că pănă in prezent nu există nici un demers in acest sens. ANT nu a primit nici o solicitare de autorizaţie din mediul privat sau din partea unor instituţii medicale
de stat.
