Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu tăia replicile curajoase politic cenzura comunistă cu forfecuţa de unghii, cu forfecuţa delicată de manichiură. Activiştii de partid care vămuiau filmele, romanele aveau pur şi simplu mişcări de măcelari şi izbeau cu satârul, îndepărtând tot ce nu era pe placul Ceauşeştilor.
Ici-colo, rar, mai era câte un om destupat la minte care simula cataracta la ochi şi se făcea că nu vede o vorbă mai deocheată politic care sugera ce "superb" o ducea poporul în epoca lumină a marelui fiu. Existau galopuri în cupletele de la Grădina Boema rostite de Stela şi Arşinel, pe texte de Puiu Maximilian, dar şi unele scenarii, porţiuni de independenţă faţă de doctrina stătută a comuniştilor şi faţă de pretenţiile de supercreiere ale Ceauşeştilor.
Aşa că la Boema şi la Tănase mai era câte un vers privind coada la brânză, prea groasele pulovere purtate în casă, orbecăiala prin casă când se stingea lumina. Multe neplăceri, până la urmă fentate deştept de Sergiu Nicolaescu, au apărut privind finalul extraordinarului film "Osânda". Ultimele scene îl arată pe Amza nedreptăţitul, hăituit de jandarmi care trăgeau cu puşca în el, în timp ce ţăranul urca un deal fără ieşire cu o cruce în spate.
Gândise marele regizor Sergiu Nicolaescu să fie pentru prima dată sugerată într-un film românesc calea Golgotei, împresurat, fără scăpare, ţăranul bănuit pe nedrept, Amza urca un deal pieptiş cu o ditamai crucea în spate, iar gloanţele muşcau din carnea lui. Chinul lui Hristos pe drumul Golgotei. Când glonţul decisiv i-a încheiat viaţa, Amza cade în genunchi cu crucea prăvălită peste el, rostind cu obidă, sleit de ultimele puteri: "Dumnezeii ei de viaţă!".
Prea îşi bătuse joc soarta de el. Firesc, la cel mai înalt nivel, la Comitetul Central, i s-a poruncit lui Sergiu Nicolaescu să renunţe la acea scenă a ultimului drum cu crucea în spate. Marele regizor a fentat din cuvinte porunca şi tulburătorul film "Osânda" s-a încheiat cu suişul ţăranului român având crucea în spate.
Multe păţanii a avut Sergiu Nicolaescu cu cenzura. Nu era de ajuns cenzura activiştilor din ţară, s-a trezit că şi cenzura sovietică îi ciopârţea filmele şi tocmai asta era ciobită, capodopera Mihai Viteazul. Se prezenta în marele festival de Film de la Moscova Mihai Viteazul. Dar în afara concursului. Premiera de gală se desfăşura într-o sală imensă cu sute de locuri, iar Sergiu Nicolaescu stătea alături de ambasadorul român în URSS.
Sovieticilor nu le convenea secvenţa în care voievodul Mihai, întregitorul, intra majestuos în Alba Iulia rostind: "Pohta ce-am pohtit, Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!". Dintotdeauna, ruşilor le jinduiau ghearele să smulgă toată Moldova din trupul ţării. Şi ascunseseră rola de film tocmai cu Catedrala Unirii de la Alba Iulia.
Când a văzut că lipseşte momentul de glorie al Unirii, Sergiu Nicolaescu l-a luat pe ambasadorul român şi au ieşit din sală, însă au fugit la cabina de proiecţie, au stins lumina, au găsit rola pitită şi au pus-o, astfel că marele voievod a intrat pe ecran unind Ţările Române.
