Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sugarii cu tulburări de somn, care nu reuşesc să doarmă mai mult de două sau trei ore pe noapte, prezentănd totodată simptome asemănătoare colicilor abdominali, au un risc crescut de a avea sindromul deficitului de atenţie (ADHD), o afecţiune de tip neurobiologic, prin care este afectată capacitatea individului de a se controla.
Sugarii cu tulburări de somn, care nu reuşesc să doarmă mai mult de două sau trei ore pe noapte, prezentănd totodată simptome asemănătoare colicilor abdominali, au un risc crescut de a avea sindromul deficitului de atenţie (ADHD), o afecţiune de tip neurobiologic, prin care este afectată capacitatea individului de a se controla. Situaţia este ingrijorătoare, cu atăt mai mult cu căt in Romănia, peste 7% dintre copii suferă de sindromul deficitului de atenţie, potrivit statisticilor medicilor. Dr Tiberiu Mircea, preşedintele Societăţii Naţionale de Neurologie şi Psihiatrie a copilului şi adolescentului, a precizat vizavi de acest aspect că, in cazul in care boala este diagnosticată intr-un stadiu incipient, şansele de vindecare a bolnavului sunt mari. Totodată, medicul psihiatru a evidenţiat că este necesară intervenţia precoce, deoarece in cazul acestei afecţiuni consecinţele sunt severe: rezultate şcolare slabe, incredere in sine scăzută, activităţi reduse in cadrul familiei sau dificultăţi in acceptarea autorităţii părinţilor.
Medicamente
Primul lucru la care se găndesc părinţii in situaţia in care işi suspectează copiii de ADHD este ajutorul printr-o terapie medicamentoasă. De multe ori greşesc. "Pot exista trei tipuri de tulburări de comportament. Este vorba de ADHD - deficit de atenţie şi hiperactivitate sau boală caracterizată doar prin deficit de atenţie sau doar prin hiperactivitate. In prezent, la noi se supradiagnostichează tulburarea. Mai mult, diagnosticele au ajuns să fie puse de către profesori, invăţători, care ii spun părintelui: "Ai un copil hiperactiv, mergi cu el la psihiatru sau la psiholog. Orice părinte se găndeşte că micuţul trebuie să fie diagnosticat şi tratat medicamentos. Chiar dacă nu caută părintele un astfel de tratament, de multe ori i-l prescrie medicul. Eu nu spun că nu sunt cazuri de hiperactivitate. Am văzut şi am lucrat cu astfel de copii. Sunt cazuri in care chiar nu poţi lucra cu ei, decăt dacă au şi medicament asociat. Pentru un educator, pentru un invăţător, e mult mai uşor să spună: "Copilul e problema, trataţi copilul", decăt să schimbe el sistemul. Copiii sunt diferiţi, iar ceea ce se intămplă in sistemele educaţionale tinde să-i uniformizeze. Iar dacă unii nu sunt ca media, cum sunt ceilalţi copii, trebuie trataţi", atrage atenţia Anda Păcurar, psihoterapeut, membru al Asociaţiei pentru Psihologie şi Psihoterapie Individuală şi al Federaţiei Romăne de Psihoterapie.
Dependenţă
Psihoterapeutul semnalează totodată că antipsihoticele pot crea dependenţă. "A fost cazul celebru al vocalistului de la trupa Nirvana, Kurt Cobain, care a fost tratat cu un medicament antipsihotic, Ritalin, a devenit apoi dependent de droguri şi s-a şi sinucis. Nu se vinde Ritalin la noi, dar se vănd alte medicamente", spune psihoterapeutul Anda Păcurar.
Greşeli
Copiii hiperactivi sunt izolaţi de ceilalţi. "Copii hiperactivi au existat şi pe vremea noastră. Numai că noi nu-i numeam aşa. Neputănd să intre in interacţiune cu alţi copii, pentru că sunt consideraţi răi, ei vor totuşi să-şi căştige un loc la şcoală, in clasă. Sunt pedepsiţi, sunt consideraţi ţapi ispăşitori. Dar nu trebuie să uităm că tot timpul a existat oaia neagră a şcolii sau a clasei. In plus, criteriile de diagnosticare a ADHD sunt destul de deschise ca definiţie şi este destul de greu să pui un diagnostic foarte clar", adaugă specialistul.
Există şi cazuri in care copiii chiar au tulburări de comportament, hiperactivitate sau deficit de atenţie şi au nevoie de ajutor ca să poată progresa. "Atăt timp căt nu sunt atenţi in clasă, nu-şi notează temele, nu pot progresa la şcoală. Sunt hiperactivi, lovesc copiii in parc, işi atrag deja agresivitate. Copilul hiperactiv este un copil descurajat. De ce? Pentru că a fost deja etichetat, i s-a spus de mic că este obraznic, rău, neascultător şi şi-a asumat aceste consecinţe. El este un copil izolat, agresat de ceilalţi copii, este victimă. Psihoterapeutul lucrează cu el pentru a-l incuraja şi a-l ajuta să interacţioneze cu alţi copii, să-i dezvolte interesul social. Dezvoltăndu-i interesul social unui om, il ajuţi să se adapteze şi să fie sănătos din punct de vedere mental. Trebuie spus că in general copiii hiperactivi se orientează către profesii liberale, pot fi buni actori, pot lucra in televiziune", afirmă psihoterapeutul Anda Păcurar.
Răbdare
De multe ori, rezultatele terapiei sunt mult mai bune cănd terapia se face in grup. "Este dificil să lucrezi cu ei. E foarte greu să lucrezi cu mai mulţi la un loc pentru că fiecare vrea să işi arate rolul lui. Eu am lucrat intăi individual, apoi am format un grup, iar scopul grupului a fost să le dezvolt interesul social, relaţiile sociale cu copiii, să interacţioneze firesc cu cei de aceeaşi vărstă, să nu mai creadă că doar prin agresivitate se pot impune sau işi pot căştiga un rol. E uimitor să vezi cum un copil considerat agresiv poate să picteze pe aceeaşi coală de hărtie cu alt copil", mai spune specialistul nostru.
Training
In acelaşi timp, psihoterapeutul lucrează şi cu părinţii care au nevoie de training ca să-şi poată inţelege pe deplin copiii. "Părinţii trebuie să inţeleagă că nu e vorba de un copil rău, bolnav, ci descurajat, care poate să fie ajutat, nu neapărat prin tratament", arată psihoterapeutul Anda Păcurar.
Â
GREŞELI. "De multe ori, părinţii au tendinţa de a fi autoritari cu aceşti copii. De aceea o terapie este de lungă durată", precizează psihoterapeutul Anda Păcurar. Totodată, prof. dr Iuliana Dobrescu, şeful secţiei de psihiatrie pediatrică din cadrul Spitalului Clinic "Alexandru Obregia", a atras atenţia că incidenţa din ce in ce mai crescută a cazurilor de ADHD se produce intr-o proporţie destul de mare şi din cauza părinţilor. Medicul a explicat că in perioada copilăriei şi adolescenţei este mai puţin probabil să se discute despre boli psihice, ci mai degrabă despre tulburări sau disfuncţii comportamentale.
RĂSFĂŢAŢI. Cei mai mulţi copii se aleg cu un astfel de diagnostic cănd merg la şcoală, in clasa I sau in clasa a II-a. Sunt şi copii de grădiniţă in această situaţie, dar mai rar. Suspiciunea porneşte de la faptul că micuţul nu poate sta locului. "Un copil poate să ajungă hiperactiv şi in momentul in care este răsfăţat prea mult de către părinţi. Mi s-a intămplat de foarte multe ori să am in cabinet copii adoptaţi. Se consideră că au probleme de comportament fiindcă cine ştie din ce părinţi provin. Dar, de fapt, problema era alta: răsfăţul. Copilul a ajuns hiperactiv prin simpla apreciere că nu există limite, că nu există reguli pentru el", semnalează specialistul.
RESPONSABILIZARE. Unor copii hiperactivi, pedepsiţi de către profesori sau invăţători, li se interzice să facă ora de sport. Iar ora de sport pentru ei este binevenită, deoarece işi mai consumă din energie. "Nu trebuie să-i pedepseşti, trebuie să-i responsabilizezi. Poţi să ii faci responsabili cu curăţenia sau cu liniştea in clasă. Un astfel de copil poate fi un mic dictator, dar va invăţa responsabilitatea. Izolarea nu este o soluţie", avertizează psihoterapeutul. Anda Păcurar spune că, uneori, rezultatele pot apărea şi după un an de terapie. Se apreciază insă că această tulburare dispare spre adolescenţă in peste 50% dintre cazuri. "Dacă un elev are tot timpul foarte mare dezordine, este considerat un dezastru şi nu-l acceptă invăţătoarea. Dacă insă te uiţi pe bancheta din spate a maşinii unui adult, unde sunt inghesuite foarte multe lucruri, spui că e un om ocupat. Doar că vedem altfel, la vărsta adultă", afirmă specialistul nostru.
