Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul din patru oameni suferă de depresie, la nivel global, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În 5-6 ani, se apreciază că diagnosticul de depresie va ajunge al doilea, ca frecvență, din lume, după bolile cardiovasculare, OMS recomandând psihoterapia, ca terapie „de primă linie”, pentru evitarea agravării simptomelor.
Foarte puțini dintre cei 5 milioane de români care suferă de depresie își permit vizite regulate la psiholog. De fapt, conform informațiilor prezentate, recent, de prof. dr. Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România, 40% din populație nu a fost evaluată, vreodată, psihologic.
Media sinuciderilor din România este de 8 pe zi și în creștere continuă, pe fondul stresului cauzat de criza economică prelungită.
Sunt două explicații ale acestui fenomen: prima este aceea că, în bună parte, serviciile psihologice nu sunt gratuite, așa cum ar fi de așteptat; a doua este deficitul de psihologi.
Să le luăm pe rând.
Pacienţii români pot beneficia de servicii gratuite de psihologie clinică, psihoterapie, consiliere psihologică sau logopedie doar dacă apelează la psihologi care nu lucrează independent, ci... sunt angajați ai unor medici psihiatri. Ca suferind de depresie sau altă problemă psihologică, înainte să ajungi la psiholog, ești obligat să treci, mai întâi, pe la neurolog sau psihiatru – și abia unul dintre aceștia doi te pot trimite la psiholog. Ori așa, ori... plătești.
Iată ce a precizat Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate, la solicitarea Jurnalului Național: „Serviciile conexe actului medical sunt completări ale unui serviciu medical de specialitate acordat de un medic aflat în relaţie contractuală cu o casă de asigurări de sănătate. Aceste servicii conexe (...) pot fi furnizate de persoanele autorizate de Ministerul Sănătăţii, altele decât medicii, să exercite în mod independent una dintre următoarele profesii (...): tehnician dentar, biolog, biochimist, chimist, fizician, fizio-kinetoterapeut, psiholog, logoped, sociolog, profesor de cultură fizică medicală, optician-optometrist, tehnician de proteze şi orteze, tehnician de proteze auditive, tehnician de aparatură medicală. (...) Serviciile conexe actului medical furnizate de psiholog şi logoped pot face obiectul contractelor încheiate de casele de asigurări de sănătate cu medicii de specialitate, pentru următoarele specialităţii clinice: neurologie şi neurologie pediatrică, otorinolaringologie, psihiatrie şi psihiatrie pediatrică. Orice asigurat poate beneficia de consiliere psihologică gratuită, la recomandarea medicului specialist (una dintre specialităţile nominalizate mai sus) aflat în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate şi dacă acesta are angajat un prestator de servicii conexe de psihologie, autorizat de Ministerul Sănătăţii. Medicul specialist va recomanda serviciile de psihologie, dacă aceste sunt considerate indispensabile în stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice. Au existat numeroase dezbateri cu reprezentanţii Colegiului Psihologilor în vederea încheierii contractelor directe între furnizorii de servicii conexe şi casele de asigurări de sănătate. Relaţia contractuală dintre medicul de specialitate şi furnizorul de servicii conexe actului medical (psiholog) este justificată de faptul că psihologul îşi desfăşoară activitatea la recomandarea medicului specialist neurolog, psihiatru, etc. Pentru modificarea situaţiei existente, este obligatorie stabilirea clară a responsabilităţilor furnizorilor de servicii conexe, de comun acord acceptate de Colegiul Medicilor şi Colegiul Farmaciştilor”.
Colegiul Psihologilor susține, însă, că problema nu e la Colegiul Medicilor sau la Colegiul Farmaciștilor, ci la CNAS, care „dorește ca, în Contractul-cadru 2013-2014, să se prevadă doar decontarea serviciilor medicale, refuzând să le recunoască pe cele conexe, motivaţia fiind că acest lucru excede Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii”.
Spuneam că o altă problemă este cea a numărului insuficient de specialiști. Mihai Aniţei arat[ că „În prezent, în sistemul de sănătate sunt angajaţi aproximativ 800 de psihologi. Există un deficit de aproximativ 600 de posturi de psiholog în spitale. Posturile respective sunt prevăzute în organigramă, însă managerii nu le scot la concurs, motivul fiind lipsa fondurilor”.
În România sunt aproximativ 14.000 de psihologi, dintre care aproximativ 3.000 îşi exercită profesia în mod independent.
Statistic, unul din 88 de nou-născuți au tulburări psihologice care pot degenera în autism, fără tratament de specialitate. Tratamentul costă circa 1.000 de euro pe lună.
