Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adeseori, sentimentele nasc nume. Nume purtate de persoane după care întoarce toată lumea capul. Oameni puternici care-şi clădesc un loc inconfundabil în sufletele celor din jur.
Tare e îndrăgită uriaşa actriţă Draga Olteanu Matei de suflarea românească. S-a lipit de inimile românilor atât de tare, încât greu, dacă nu cumva imposibil, poate să fie separată de sufletele românilor. Toată iubirea românilor nu putea să nască alt nume decât Draga. În timpul unei emisiuni pe care o făceam cu Draga Olteanu Matei, au curs sute de mesaje ce se puteau alinia excelent cu vorbele unui telespectator: “Dragă doamnă Draga. Sunteţi dragă tuturor românilor”. Şi, adesea, personalităţi puternice ale scenei parcă sunt născătoarele unor roluri decisive. Românii aproape n-o mai pot concepe pe parvenita ridicolă Chiriţa decât în pielea marii doamne a teatrului Draga Olteanu Matei. Fandoselile dregătoresei de provincie Chiriţa Bârzoi ot Bârzoieni, scremutele ei franţuzisme “furculision”, “musiu Charles” nu puteau să scapere decât din glasul furtunos al Dragăi Olteanu Matei. Clevetelile Anetei Duduleanu, care şi dintr-o înmormântare făcea bârfe în torent, nu puteau îmbrăca decât temperamentul celei mai perfecte, celei mai desăvârşite Gaiţe numite Draga Olteanu Matei. Ce să mai vorbim despre vijelioasa ţărancă deşteaptă brici, care îl strunea şi pe soţul Marinuş Moraru, dar şi teleghida toată comuna din filmele atât de gustate de români. Şi atunci, pare firesc demersul grangurilor comunişti care încercau s-o vâre pe Draga Olteanu Matei în cât mai multe “comitete şi comiţii” de partid sau de primării, pentru a-i folosi teribila popularitate. Numai că Draga, care n-a fost fraieră niciodată şi nici n-a avut în nici un buzunar şi în nici o poşetă carnetul de partid, i-a cam învârtit cu vorbele pe ştabii comunişti, evitând să stea aliniată la acţiunile ceauşiste. Iată o întâmplare plină de savoare, cum de altfel sunt mai toate zilele acestui magnet care atrăgea buna dispoziţie şi primăvara, magnet care purta un nume: Draga Olteanu Matei. Au năpădit pe capul Dragăi ştabii de partid s-o pună să ţină un discurs la congresul culturii, prezidat – bine-nţeles – de cel mai iubit fiu şi de răutăciosul cabinet doi. N-a putut scăpa Draga, n-a putut să se fofileze şi i s-a pus în braţe un vraf de ziare Scînteia din care să compună nişte fraze cioplite cu rindeaua în lemn de limbajul nesărat al activiştilor. Simpatica Draga n-a suportat limba de lemn, dacă nu cumva limba de rumeguş, şi a făcut ea o compunere frumoasă, mai omenească, despre cultură. Bine-nţeles că scrisul Dragăi a încăput pe mâna cenzurii, şi nişte activiste i-au măcelărit cuvintele, transformând totul în fraze chioare şi încuiate, aşa cum era obiceiul comunist. N-a reuşit Draga să chiulească de la congresul culturii, a ajuns cu întârziere la Sala Polivalentă, purtată pe sus de coloana invitaţilor de la Braşov. Când a văzut cum fusese croitorit stupid textul compus de ea, să-i vină rău. Şi s-a apucat să taie şi ea cu foarfeca discursul, să pună iarăşi vorbe de la ea, prinzând fâşiile cu ace. Când s-a urcat la tribună, a mascat tremurul de încordare şi, cu voce răspicată, a vorbit în stilul mai omenesc ce-i era caracteristic, evitând lozincile stupide ale textelor comuniste. Iar ca să fie balul bal, la sfârşit a şi declamat nişte fraze drăgălaşe din Topârceanu. S-a cutremurat sala de aplauze şi urale din partea invitaţilor, aplauda cucerit şi nea Nicu’, până i-a dat coana Leana un cot în coaste de i-a pierit voioşia mai omenească. Şi tot aşa, cu farmecul ei, a reuşit să-i răsucească pe ştabii comunişti, scăpând de tot felul de sarcini tâmpite pe linie de partid.“Misiunea mea e să-i distrez pe oameni, să fac sărbătoare pe scena teatrului şi, vă rog, nu mă ocupaţi cu altceva.” Draga de Draga!
