Medic: Nu lăsaţi oasele să se lenevească

Părerile oamenilor privind piesele de metal implantate în oasele fracturate, conform cărora aceste adaosuri pot rămâne în corp, sunt greşite. Iată adevărul, explicat de profesor doctor Andrei Firică, membru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei.

După ce au trecut 2-3 luni din momentul fraturării unui os, după ce s-a făcut conştiincios programul de recuperare, atunci când radiografiile au arătat că osul s-a “sudat” în zona rupturii, pacienţii se simt bine şi consideră că povestea necazului cu frângerea osului s-a încheiat. Ei îşi sădesc în minte ideea că piesele de metal introduse de ortoped pentru a sprijini osul să se refacă au fost înglobate în masa osoasă şi fac parte din corpul lor, mai ales că nu le aduc nicio jenă. Uită că medicii le-au atras atenţia că, după un timp, aceste componente de metal trebuie scoase. De teama unei a doua operaţii, ei nu se mai prezintă la ortoped pentru îndepărtarea şuruburilor, plăcuţelor, agrafelor. Această neglijare nu este recomandabilă. Oasele se lenevesc, lăsând pe seama pieselor metalice preluarea unor forţe. Concepute în proiectul fiinţei umane să lucreze tot timpul, oasele sunt robuste în condiţiile în care suportă şi rezistă la forţele care le solicită. Dacă metalele introduse de ortopezi în zona fracturii preiau o parte din lucrarea scheletului, osul se lasă “pe tânjală”, după rezolvarea rupturii, devine puturos şi se şubrezeşte. Astronauţii care n-au avut parte de gravitaţie în rachetele cosmice, la revenirea de pe orbită aveau oasele fragilizate, ele n-au lucrat sub presiunea forţelor absente din pricina imponderabilităţii. Tocmai de aceea, după 1 an sau 1 an şi jumătate de la momentul fracturii pacientul trebuie să se reîntoarcă la ortopezi pentru a se îndepărta piesele metalice care nu mai sunt trebuincioase. Intervenţia nu este grea şi se face sub anestezie.

Medicina modernă nu mai apelează la imobilizarea în ghips decât în 5% din cazurile de fracturi. Se procedează la rearanjarea oaselor, dacă ele sunt deplasate şi la fixarea lor cu piese metalice. Pacientul începe să meargă după 2-3 zile ajutat de cadrul metalic, de cârje, iar recuperarea începe mai devreme. Timpul de rezolvare a unei fracturi este mai mic.