Medicamente care ţin sub control diabetul

Diabetul zharat: o boala nevindecabila, cronica, care expune la cumplite complicatii si care din pacate este in evidenta ascensiune in intreaga lume. In afara de insulina (acest miracol, care a schimbat soarta a nenumarati bolnavi!), pentru tratamentul diabetului zaharat se folosesc antidiabeticele orale. Ele sunt destinate pacientilor cu diabet de tip II, al caror pancreas produce inca insulina, dar si persoanelor cu prediabet, la care aceste medicamente pot preveni instalarea bolii. Medicamentele hipoglicemiante au insa limitele lor. Ele nu se pot substitui insulinei si nu pot fi folosite doar ca o alternativa comoda la aceasta, adica este posibil ca in evolutia bolnavului diabetic sa existe un moment in care ele devin ineficiente si trebuie inlocuite sau asociate cu insulina. De asemenea, ele nu inlocuiesc dieta, care are un rol esential in diabet sau exercitiul fizic. Glicemia trebuie controlata regulat in tot timpul folosirii lor, pentru a urmari eficienta tratamentului, dar si pentru a putea surprinde periculoase episoade de hipoglicemie. Antidiabeticele nu sunt lipsite de efecte adverse, care trebuie cunoscute si ,,recunoscute'' de bolnav.

Exista mai multe clase de medicamente, cu mecanisme diferite de actiune si un numar mare de produse. Tratamentul este individualizat si indicatiile medicului trebuie urmate cu strictete. Medicamentele antidiabetice se administreaza in majoritatea cazurilor oral (exista cateva care se folosesc injectabil), folosindu-se un singur medicament sau o asociere, o data sau de mai multe ori pe zi. Sulfamidele antidiabetice sunt medicamente care stimuleaza productia de insulina in pancreas. Includ produsele de prima generatie ca tulbutamida, clorpropamida, tolazamida si unele recente ca glibenclamida, glipizida, gliclazida, glibonurida. Ele pot avea reactii adverse ca: hipoglicemie (scaderea periculoasa a nivelului glucozei in sange), tulburari digestive (greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree, scaderea poftei de mancare), eruptii pe piele, crestere in greutate. Hipoglicemia este mai frecventa la varstnici (care au in general nevoie de doze mai mici) sau la bolnavii cu afectiuni renale sau hepatice. Alcoolul trebuie evitat in orice tratament, dar asociat cu sulfamidele antidiabetice poate provoca dureri de cap, cresterea frecventei cardiace, greata, voma, anxietate, uneori hipotensiune arteriala. Trebuie evitate in timpul sarcinii (pot produce anomalii fetale sau stari hipoglicemice la nou nascut). Asociate cu fenobarbital, diuretice tiazidice, estrogeni, glucocorticoizi eficienta lor scade, in timp ce asocierea cu anticoagulante, unele antiinflamatoare si antibiotice creste riscul hipoglicemiei, deci semnalati medicului toate medicamentele pe care le luati.

Biguanidele sunt medicamente care scad productia de glucide in ficat si cresc sensibilitatea celulelor la actiunea insulinei. In plus ele pot produce scaderea LDL (colesterolul rau) si trigliceridelor in sange. Metforminul, principalul reprezentant, este medicamentul de electie cu care se initiaza tratamentul in diabetul de tip II. Ulterior, daca nu este eficient se asociaza cu un medicament de alt tip. Biguanidele au ca efecte adverse tulburari digestive, gust metalic in gura, dar si un fenomen mai rar, insa periculos: acidoza lactica. De aceea trebuie folosit cu prudenta sau evitat de bolnavii cu insuficienta cardiaca sau afectiuni renale cronice. Tiazolidindionele (pioglitazone, rosiglitazone) au un mecanism similar.

Meglitinidele sunt medicamente care stimuleaza productia de insulina in pancreas, dar numai in functie de valorile glicemiei, de aceea ele sunt mai putin asociate cu reactii adverse ca hipoglicemia, spre deosebire de sulfamidele diabetice. Mai pot produce crestere in greutate, tulburari digestive, dureri de cap si de spate. Cei mai importanti reprezentanti sunt repaglinida si nateglinida.

Inhibitorii de dipeptidil peptidaza 4 (sitagliptin, linagliptin, saxagliptin) sunt medicamente care cresc secretia de insulina (in functie de glicemie, de aceea nu produc hipoglicemie) si scad productia si eliberarea de glucoza din ficat.