x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate Motanul cu cinci vieţi e chirurg excelent

Motanul cu cinci vieţi e chirurg excelent

de Florin Condurateanu    |    12 Mar 2010   •   00:00

Cunoscutul lăutar Nicu Gigantu zice unul din cântecele de inimă albastră având un vers: "Viaţa trebuie trăită". Este preferatul marelui profesor de chirurgie Sorin Simion, şeful Clinicii de la Spitalul Colentina şi ani mulţi directorul general al acestui spital de tradiţie.

Îi plac cunoscutului chirurg Sorin Simion cântecele de suflet. Versul "Viaţa trebuie trăită" de mii de ori a funcţionat în realitate, pentru că profesorul de chirurgie Sorin Simion a operat excelent bolnavi condamnaţi la moarte, care şi acum de sărbători îi dau telefoane de mulţumire că i-a reîntors de pe hotarul morţii. Mulţi dintre cei cărora le-a făcut cadou viaţa erau izbiţi de cancere, şi profesorul Sorin Simion a declarat recurs extraordinar sentinţei de condamnare la nefiinţă, recurs câştigat.

Despre Sorin Simion se spune că taie exact şi taie iute, calităţi importante pentru un chirurg. Viteza şi precizia chirurgului Simion are la bază cunoaşterea până la milimetru a tomoului anatomic. Chirurgul Sorin Simion este impozant şi prin statură, are 1,92 m, şi masivitatea lui plus vorba sigură îi dau bolnavului încredere. Îl întreb dacă au existat şi importanţi chirurgi de statură mică. "Doctorul Andreoiu, chirurg cunoscut din Ploieşti, era scund şi îşi făcuse un fel de şa pe scaun ca să-l înalţe în timpul operaţiei." Îl întreb cum trebuie să fie mâna chirurgului.

"În meseria noastră trebuie să ne protejăm mâinile, să evităm eforturi neacceptate cu mâna. Se zice că un chirurg trebuie să aibă degete lungi şi piele fină ca să simtă neregulile dintr-un organ, dar să aibă piele fină şi pentru a mângâia femeile frumoase." Salvator de vieţi, chirurgul Sorin Simion a trecut şi el prin momente de mare pericol.

"M-am născut mort, doctorii se străduiau să-i salveze viaţa mamei când o asistentă a văzut că făceam şi eu ceva pe masa unde mă aruncase. M-a reanimat şi m-a scăpat. Până la 1 an m-am zbătut într-o boală grea, meningo-encefalită. Din boala aceasta 99% mor, din cei 1% care trăiesc 99% au defecte de creier şi mers, iar 1% din 1% sunt dotaţi intelectual. Era să mor şi în zilele revoluţiei, când eram medic militar, dar şi acum un an, pe 15 martie, când am făcut un triplu ulcer cu hemoragie. Mai trebuie să scap o dată ca să se adeverească zicerea mamei, că sunt un motan cu cinci vieţi."

×
Subiecte în articol: pagina de suflete