Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DRAGOSTEA ● Un motiv pentru a lupta cu o boală cumplită
"Pacient în etate de 33 de ani, diagnosticat la 19 ani cu atrofie musculară progresivă – forma Kugelberg-Welander, acuzând agravarea deficitului motor cu imposibilitatea mersului...", aşa începe epicriza lui Cătălin Dănăilă, din Galaţi, întocmită la Spitalul Elias acum un an.
"Pacient în etate de 33 de ani, diagnosticat la 19 ani cu atrofie musculară progresivă – forma Kugelberg-Welander, acuzând agravarea deficitului motor cu imposibilitatea mersului...", aşa începe epicriza lui Cătălin Dănăilă, din Galaţi, întocmită la Spitalul Elias acum un an.
DRAGOSTEA ● Un motiv pentru a lupta cu o boală cumplită
"Pacient în etate de 33 de ani, diagnosticat la 19 ani cu atrofie musculară progresivă – forma Kugelberg-Welander, acuzând agravarea deficitului motor cu imposibilitatea mersului...", aşa începe epicriza lui Cătălin Dănăilă, din Galaţi, întocmită la Spitalul Elias acum un an.
Până acum vreo doi ani, Cătălin mergea cu prietenii la pădure, se plimba pe-afară, mergea la piaţă... Dar, din ce în ce, drumul către piaţă a început să se scurteze. Şi s-a scurtat mai întâi cu 10 metri, cu 20... Până când s-a oprit la fereastra din cameră.
"Acum merg ţinându-mă de pereţi, dar după 3-4 metri obosesc", ne-a descris Cătălin starea lui actuală. Programul lui zilnic: dimineaţa se trezeşte, mama îl ajută să se ridice şi să coboare din pat. După ce-şi face toaleta, tot mama îl susţine să se aşeze pe scaunul din faţa calculatorului, unde rămâne până seara târziu, când este ajutat să se aşeze în pat.
ŞI A GÅSIT-O PE EA. Calculatorul a rămas singura legătură cu lumea exterioară. Şi, dacă până în urmă cu doi ani era spectator la instalarea propriei neputinţe, de când a cunoscut-o pe ea, pe internet, s-a hotărât să lupte cu boala. Pentru dragoste. "Ea mi-a redat zâmbetul, speranţa, dorinţa de a lupta şi a învinge. Ea m-a acceptat aşa cum sunt, fără să-mi ceară nimic deosebit în schimb, uluindu-mă de-a dreptul prin uşurinţa cu care privea lucrurile, prin caracterul şi bunătatea ei total desăvârşite, fără să mă compătimească măcar o clipă. O iubesc ca un nebun, pentru că e şi simplu să fac asta, are toate calităţile unui om, e de o frumuseţe răpitoare, tăindu-mi răsuflarea ori de câte ori o văd", curg rândurile lui Cătălin, scrise parcă dintr-o suflare. Ea e din Bucureşti. Cu ajutorul unui bun prieten a ajuns la ea şi au locuit împreună câteva luni. Tot ea împreună cu mama ei l-au dus la Spitalul Elias acum un an.
SINGUR. La medic a mai fost o dată, în ’92, când a fost diagnosticat, la Iaşi. Ţine minte că parcă atunci ar fi spus medicul ceva de recuperare, dar nu e sigur. Nu a făcut deloc gimnastică recuperatorie, iar la Elias a aflat că, dacă ar fi făcut, nu ar fi ajuns în stadiul ăsta. "Medicul a certat-o pe mama prietenei mele. A crezut că e mama mea... Dar nici nu aveam cum să fac recuperare. Îţi trebuie un însoţitor, iar ai mei trebuie să meargă la muncă. Mai era vorba şi de bani. Le-am spus alor mei că trebuie neapărat să fac gimnastică recuperatorie, dar cred că nu conştientizează cât de mult am involuat. Că şi eu am idealuri, dorinţe", oftează Cătălin. Cătălin nu mai poate ieşi din casă decât rareori, sprijinit de două persoane, pentru că e "destul de mare", după cum spune el, are 1,86 m, dar şi pentru că are de coborât două etaje, iar pentru el şi o bordură este un obstacol de netrecut fără ajutor. Nu are aparate de gimnastică, mai face el ceva exerciţii în pat, aşa cum poate. Chiar dacă în foaia de ieşire de la Elias se recomandă un tratament susţinut, Cătălin nu a avut ocazia să-l urmeze. Este încadrat cu grad de handicap I şi primeşte o pensie de 2,5 milioane lei vechi.
O LUMINIŢÅ, DEPARTE… Împreună cu iubita lui a căutat metode de recuperare şi au aflat de tratamentul cu celule stem. A scris la clinica din China care face astfel de intervenţii şi a primit răspuns pozitiv. Trebuie să se programeze. Însă n-a avut curajul, deoarece nu are banii necesari, 26.900 USD. Apoi, dacă-şi permite şi operaţia pe măduvă, necesară, aceasta mai costă 4.750 USD. Are nevoie de bani de transport şi de cazare pentru el şi însoţitorul lui. Iar ca să facă programarea, în două săptămâni trebuie să plătească un avans de 20% din costul total. Şi el nu are decât 600 de euro de la un prieten. Atât.
"V-am scris pentru că mi-am dat seama că trebuie să lupt doar eu pentru mine. Cred în visul meu şi ştiu că se va materializa cu ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu lucrează prin oameni. "
"Pacient în etate de 33 de ani, diagnosticat la 19 ani cu atrofie musculară progresivă – forma Kugelberg-Welander, acuzând agravarea deficitului motor cu imposibilitatea mersului...", aşa începe epicriza lui Cătălin Dănăilă, din Galaţi, întocmită la Spitalul Elias acum un an.
Până acum vreo doi ani, Cătălin mergea cu prietenii la pădure, se plimba pe-afară, mergea la piaţă... Dar, din ce în ce, drumul către piaţă a început să se scurteze. Şi s-a scurtat mai întâi cu 10 metri, cu 20... Până când s-a oprit la fereastra din cameră.
"Acum merg ţinându-mă de pereţi, dar după 3-4 metri obosesc", ne-a descris Cătălin starea lui actuală. Programul lui zilnic: dimineaţa se trezeşte, mama îl ajută să se ridice şi să coboare din pat. După ce-şi face toaleta, tot mama îl susţine să se aşeze pe scaunul din faţa calculatorului, unde rămâne până seara târziu, când este ajutat să se aşeze în pat.
ŞI A GÅSIT-O PE EA. Calculatorul a rămas singura legătură cu lumea exterioară. Şi, dacă până în urmă cu doi ani era spectator la instalarea propriei neputinţe, de când a cunoscut-o pe ea, pe internet, s-a hotărât să lupte cu boala. Pentru dragoste. "Ea mi-a redat zâmbetul, speranţa, dorinţa de a lupta şi a învinge. Ea m-a acceptat aşa cum sunt, fără să-mi ceară nimic deosebit în schimb, uluindu-mă de-a dreptul prin uşurinţa cu care privea lucrurile, prin caracterul şi bunătatea ei total desăvârşite, fără să mă compătimească măcar o clipă. O iubesc ca un nebun, pentru că e şi simplu să fac asta, are toate calităţile unui om, e de o frumuseţe răpitoare, tăindu-mi răsuflarea ori de câte ori o văd", curg rândurile lui Cătălin, scrise parcă dintr-o suflare. Ea e din Bucureşti. Cu ajutorul unui bun prieten a ajuns la ea şi au locuit împreună câteva luni. Tot ea împreună cu mama ei l-au dus la Spitalul Elias acum un an.
SINGUR. La medic a mai fost o dată, în ’92, când a fost diagnosticat, la Iaşi. Ţine minte că parcă atunci ar fi spus medicul ceva de recuperare, dar nu e sigur. Nu a făcut deloc gimnastică recuperatorie, iar la Elias a aflat că, dacă ar fi făcut, nu ar fi ajuns în stadiul ăsta. "Medicul a certat-o pe mama prietenei mele. A crezut că e mama mea... Dar nici nu aveam cum să fac recuperare. Îţi trebuie un însoţitor, iar ai mei trebuie să meargă la muncă. Mai era vorba şi de bani. Le-am spus alor mei că trebuie neapărat să fac gimnastică recuperatorie, dar cred că nu conştientizează cât de mult am involuat. Că şi eu am idealuri, dorinţe", oftează Cătălin. Cătălin nu mai poate ieşi din casă decât rareori, sprijinit de două persoane, pentru că e "destul de mare", după cum spune el, are 1,86 m, dar şi pentru că are de coborât două etaje, iar pentru el şi o bordură este un obstacol de netrecut fără ajutor. Nu are aparate de gimnastică, mai face el ceva exerciţii în pat, aşa cum poate. Chiar dacă în foaia de ieşire de la Elias se recomandă un tratament susţinut, Cătălin nu a avut ocazia să-l urmeze. Este încadrat cu grad de handicap I şi primeşte o pensie de 2,5 milioane lei vechi.
O LUMINIŢÅ, DEPARTE… Împreună cu iubita lui a căutat metode de recuperare şi au aflat de tratamentul cu celule stem. A scris la clinica din China care face astfel de intervenţii şi a primit răspuns pozitiv. Trebuie să se programeze. Însă n-a avut curajul, deoarece nu are banii necesari, 26.900 USD. Apoi, dacă-şi permite şi operaţia pe măduvă, necesară, aceasta mai costă 4.750 USD. Are nevoie de bani de transport şi de cazare pentru el şi însoţitorul lui. Iar ca să facă programarea, în două săptămâni trebuie să plătească un avans de 20% din costul total. Şi el nu are decât 600 de euro de la un prieten. Atât.
"V-am scris pentru că mi-am dat seama că trebuie să lupt doar eu pentru mine. Cred în visul meu şi ştiu că se va materializa cu ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu lucrează prin oameni. "
Speranţă
"Vă rog să mă ajutaţi să pot strânge măcar o parte din bani. Vă rog din suflet să-mi daţi o speranţă!" Cătălin are nevoie de peste 30 de mii de euro pentru o operaţie în China cu celule stem. Tânărul a decis să lupte de dragul iubitei sale pe care a întâlnit-o pe internet.
Pentru cei care doresc să-l ajute să-şi împlinească visul, Cătălin Dănăilă poate fi contactat la unul din numerele de telefon: 0236.31.58.32, 0730.51.34.80 sau pe adresa de e-mail: pasarea_eagle@yahoo.com.
Pentru cei care doresc să-l ajute să-şi împlinească visul, Cătălin Dănăilă poate fi contactat la unul din numerele de telefon: 0236.31.58.32, 0730.51.34.80 sau pe adresa de e-mail: pasarea_eagle@yahoo.com.
