Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne-am tot întrebat înainte de publicarea materialului despre o anumită practică a poliţiştilor - de a scoate AN-uri punân-du-le în cârca unor infractori minori, care ori nu răspund penal, ori sunt oricum trimişi în judecată pentru faptele lor multe şi dese - probată de noi în Mediaş, dar cunoscută, se pare, pretutindeni (măcar la nivel de supoziţie, şuşoteală sau declamaţie la o bere) - "care vor fi reacţiile?".
Bineînţeles, reacţiile organelor abilitate, pe care-ar fi trebuit să le deranjeze o astfel de pată pe obraz - cum că ditamai poliţistul cu caschetă, burtă şi bulan s-ar putea ascunde în spatele unui pişpirel de nici 14 ani, slăbănog la chip dar şi la minte. Dar reacţiile ... canci. Zero. Niente. Bine, acum înţeleg şi eu că mai au şi alte spălături de făcut... şi, printre atâtea pete care au început să iasă la iveală - deşi se dibuiau pe sub stratul gros de pomadă - presupun că o pată în plus, care mai pare şi destul de mică pe lângă celelalte şi care te jenează un pic dar ştii că o să treacă dacă o treci cu vederea, nu se pune.
A! Ba da! Mă scuzaţi pentru dezinformare. Reacţii sunt. Dar doar asupra celor care au avut îndrăzneala să recunoască existenţa acestei practici. Da. împotriva acestor oameni se vor găsi întotdeauna resurse. Şi se vor porni adevărate cruciade.
Şi au mai fost nişte reacţii sub formă de comentarii la articol, tot cu AN. N-am să practic aceeaşi metodă pe care am înfierat-o în material, aşa că nici măcar nu voi presupune cine se află în spatele acestor comentarii neavând probe. Şi nici măcar nu contează. Singurul fapt care contează e că sunt români, oameni, cetăţeni. Care, indiferent de ce hram sau grad poartă şi indiferent unde este poziţionat pe hartă locul în care sălăşluiesc, au o meteahnă: nu văd pădurea din cauza copacilor. Se poticnesc în primul ciot şi-apoi, stupefiaţi de uluitoarea descoperire, se caţără pe el urlând cât îi ţin bojocii: "am găsit pădureaaaa!!!" (Mă rog, comparaţia cu pădurea este oarecum deplasată având în vedere că acum nu prea mai vede nimeni pădurile care, în fapt, au rămas doar nişte cioturi. Dar asta este altă poveste, face parte dintr-un alt film, ce-i drept tot românesc). Sau poate nu văd eu bine, iar pe ei chiar nu-i interesează pădurea...
Am sperat la o încercare de a se îndrepta lucrurile sau măcar de a se verifica povestea asta. Atât timp cât orice legendă (mai ales arhicunoscută cum se pare că e aceasta) are un sâmbure de adevăr. Iar noi am arătat câţiva sâmburi... Dar continuăm cu încăpăţânare să sperăm şi aşteptăm cu interes campania de recoltare.
