Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Dar ăsta nu e un caz disperat!" eşti tentat să spui cănd o vezi pe fetiţa frumuşică, inaltă pentru vărsta ei, cu păr lung şi ochi albaştri. Cănd ii vorbeşti te priveşte atentă, cu capul uşor plecat intr-o parte, in timp ce ochii caută să surprindă mişcarea buzelor şi să o suprapună peste sunetele pe care le aude.Dar sunetele sunt neclare...
"Dar ăsta nu e un caz disperat!" eşti tentat să spui cănd o vezi pe fetiţa frumuşică, inaltă pentru vărsta ei, cu păr lung şi ochi albaştri. Este veselă, lipicioasă şi comunicativă, atăt căt reuşeşte să inţeleagă ce-i spui. Cănd ii vorbeşti te priveşte atentă, cu capul uşor plecat intr-o parte, in timp ce ochii caută să surprindă mişcarea buzelor şi să o suprapună peste sunetele pe care le aude.
Dar sunetele sunt neclare... Dacă nu-ţi cunoaşte timbrul vocii, ii este greu să inţeleagă ce-i spui. Incearcă o dată, de două ori... iar, dacă nu reuşeşte, lasă in jos ochii şi intră in muţenie. Acelaşi lucru se intămplă cu interlocutorul ei. Prima oară ii vorbeşti schimonosindu-ţi faţa in incercarea de a pronunţa cuvintele căt mai clar şi mai rotund, găndind că este mai uşor pentru ea să iţi citească pe buze. Apoi ridici vocea, apoi te foloseşti de gestică, iar dacă tot nu reuşeşti, dai din cap a "nu contează". Şi... cam atăt cu comunicarea.
GENTAMICINĂ. Andreea Mădălina Antimirescu, care are acum 9 ani şi este in clasa a doua la o şcoală din Medgidia, s-a născut cu nervul auditiv intact. La 11 luni, un "roşu-n găt" a determinat un medic să-i facă o gentamicină injectabilă, o concentraţie de adult. După mai bine de jumătate de an aveau să afle că acel tratament care-a scăpat-o de roşeaţa din găt a "scăpat-o" definitiv şi de nervul auditiv.
LA SURDOMUŢI CU EA! "Avea un an şi jumătate cănd am inceput să realizăm că e ceva cu ea şi ne-am dus la un medic din Galaţi, acolo locuiam, care a testat-o şi ne-a spus: «Asta e surdomută, duceţi-o la surdomuţi şi faceţi altul mai sănătos!»", ne-a povestit Remus Antimirescu, tatăl fetei. Astfel de spuse te duc cu găndul că, poate, uneori este mai bine să fii blagoslovit cu lipsa auzului, mai ales cănd ceilalţi nervi sunt la locul lor şi te pot face să acţionezi... Au ignorat vorbele de duh ale ucenicului lui Hipocrate şi au mers la Spitalul Militar Bucureşti la un alt medic orelist, hipoacuzic şi el, de la care au aflat şi care a fost cauza deteriorării nervului auditiv. Gentamicina injectabilă, la o vărstă atăt de fragedă, pe lăngă auz, poate afecta şi văzul. Ca nişte oameni optimişti care văd jumătatea plină a paharului s-au găndit: "E bine! Putea fi şi mai rău!". Căt o fi de bine ca un medic să-ţi deformeze viaţa dintr-o eroare stupidă...?
HIPOACUZIE 80%. La Institutul ORL din Bucureşti, fetiţa a primit şi diagnosticul... medical: hipoacuzie neurosenzorială bilaterală profundă. Nervul auditiv este distrus in proporţie de 80%. Pănă la Andreea nu răzbăteau decăt sunete vagi chiar dacă trenul trecea pe lăngă ea. Au urmat cinci ani de logopedie la Institut. Un logoped interesat a invăţat-o să articuleze sunete pe care ea era incapabilă să le audă. "O săptămănă stăteam in Institut, apoi o lună lucram eu cu ea acasă", povesteşte mama fetiţei, Cornelia Antimirescu. "Am făcut noduli pe coardele vocale de căte ori am repetat cu ea un sunet." Dar asta nu a oprit-o pe mamă. A continuat să repete sunete şi silabe pănă cănd copila a invăţat să vorbească. "Nu vorbeşte chiar aşa cum mi-aş dori, dar vorbeşte. Şi nu cunoaşte limbajul semnelor. Pentru că un copil, dacă se obişnuieşte cu acest limbaj, renunţă să mai vorbească. Eu o consider un copil normal şi am dorit să se comporte astfel. Chiar dacă sunt persoane care nu o consideră aşa."
Ca să poată auzi, Andreea are nevoie de aparate auditive pentru ambele urechi. Fără aparate i-ar fi fost imposibil să inveţe să vorbească. Pe primul l-a căpătat pe la un an şi nouă luni de la o familie din Constanţa, care a renunţat la ele in favoarea altora mai performante. Apoi, acum doi ani, o firmă din Medgidia i-a oferit un alt aparat, nou. Insă nici acela nu reuşeşte să ii aducă sunetele foarte aproape. Din acest motiv ii este greu la şcoală. Nu pentru că nu ar face faţă, ci pentru că nu reuşeşte să audă. Andreea este un copil normal. Trebuie doar să audă ceea ce i se spune. Iar pentru asta are nevoie de aparate auditive mai performante pe care le pot procura de la "Audiolux" din Bucureşti. Dar depăşesc posibilităţile părinţilor, care nu pot face rost de cei 12.000 RON.
MEDALII PENTRU ROMĂNIA. Povestea lor am aflat-o din presa ieşeană. Ziariştii din sport care-l cunosc pe căpitanul echipei de popice al clubului CFR Iaşi, Remus Antimirescu, au mediatizat problema sportivului care are acasă o colecţie de peste 40 de medalii. Şi echipa de bowling a clubului CFR Constanţa are acelaşi căpitan, maestru al sportului. "Din păcate, acest sport nu prea aduce bani, cum sunt mulţi tentaţi să creadă", surăde trist sportivul. "Am fost pe la firme, pe la bănci, cu actele fetei să ii rog de o sponsorizare. Dar ori mi s-a spus că-s mulţi care umblă după bani spunănd că-s bolnavi, dar ei sunt nişte escroci. Or, cănd auzeau că sunt sportiv, imi spuneau: Păi, ce, mă! Tu n-ai bani? Ei nu ştiu că am un salariu de 7 milioane. La CFR Iaşi mai sunt premieri cănd căştigăm căte-o competiţie. Dar clubul din Constanţa nu are bani deloc. Aşa că nu primesc decăt salariul. Toate sporturile se compară cu fotbalul." Remus Antimirescu a reprezentat Romănia cu succes in competiţii internaţionale, dar nu reuşeşte să facă rost de 12.000 RON pentru fetiţa lui. Are o rată la bancă pentru casă, şi un alt imprumut nu mai obţine cu venitul pe care il are. "Iar in urma articolelor apărute in presa din Iaşi am primit un singur telefon - cel de la dumneavoastră."
Cei care doresc să o ajute pe Andreea pot lua legătura cu tatăl fetiţei, Remus Antimirescu, la numărul de telefon: 0722-17.99.70.
