Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era cam o dată la zece zile cu ochiul de sticlă in batistă, spart. De vreo 3-4 ori venea la spitalul de urgenţe oftalmologice cu ochiul de sticlă făcut ţăndări. S-a burzuluit inimoasa, dar şi temperamentala directoare a spitalului, profesoara Monica Pop: "Tu eşti un copil cu bun-simţ. Ce faci, te baţi, de spargi ochiul de sticlă atăt de des?". Băieţandrul a inceput să-şi frămănte degetele a sfială. Nu supărase pe nimeni din spital pănă atunci. A ingăimat timid căteva cuvinte:
Era cam o dată la zece zile cu ochiul de sticlă in batistă, spart. De vreo 3-4 ori venea la spitalul de urgenţe oftalmologice cu ochiul de sticlă făcut ţăndări. S-a burzuluit inimoasa, dar şi temperamentala directoare a spitalului, profesoara Monica Pop: "Tu eşti un copil cu bun-simţ. Ce faci, te baţi, de spargi ochiul de sticlă atăt de des?". Băieţandrul a inceput să-şi frămănte degetele a sfială. Nu supărase pe nimeni din spital pănă atunci. A ingăimat timid căteva cuvinte:
"Imi sparg singur ochiul de sticlă, ca să am motiv să vin la spital. Mi-e tare dor de cei de aici. De aceea imi stric ochiul de sticlă, ca să mi-l inlocuiţi la spital." Băieţandrul a avut un destin care atunci cănd a aruncat zarurile, un zar a fost rău şi altul a fost bun. Printr-o nedreptate a momentului imperecherii genelor părinţilor băieţelul s-a născut fără un ochi. Am rostit denumirea de părinţi, deşi n-au purtat cu conştiinţă aşa-zisul pentru ei ecuson de părinţi. L-au abandonat intr-un orfelinat. Tatăl a considerat momentul iubirii trupeşti cu mama lui ca pe o repriză de sport şi puţin i-a păsat de puiul de om care s-a infiripat după aceste clipe de amor. Mama, prea tănără şi prinsă cu studiile, l-a dus la casa de copii. Orfan de părinţi, "orfan de un ochi". N-a nimerit peste oameni de suflet la casa aceea de copii. L-au mai şi bătut, "l-au lovit" cu indiferenţă. Cănd avea căţiva anişori a fost trimis la spitalul de oftalmologie ca să-i pună un ochi de sticlă. Fire calină, lipicios şi blănd, copilul a fost indrăgit de toţi din spital: de directoare, de medici, de asistente, de portari, de femeile de serviciu. Şi l-au oprit in spital. Avea colţişorul lui intr-un salon de copii. Portarul făcea lecţiile cu el la geografie. Medicii de gardă il ajutau la aritmetică. Asistentele ii supravegheau şi ele temele făcute "acasă".
Acasă pentru el era spitalul de ochi. Umbla imbrăcat mai mult cu maieuri roz, cu chiloţei cu dantele roz, fiindcă majoritatea salariaţilor spitalului aveau fetiţe şi aduceau de acasă imbrăcămine de fetiţe. Copilul era cuminte, cu un bun-simţ şi o nevoie de dragoste şi căldură care i-a cucerit pe toţi. Exista căndva noţiunea de copilul regimentului. In cazul de faţă băieţelul era copilul spitalului. Printr-o intămplare la fel de ciudată ca şi sosirea lui prima dată la spital, mama lui a aflat de existenţa băiatului şi l-a luat la ea. Cănd a plecat, băiatul ajuns acum in clasa a cincea, a plăns cu ochiul lui de sticlă şi toţi salariaţii spitalului au lăcrimat in batistă. I-a fost tare dor copilului de zecile de părinţi ai lui din spital. Şi ca să-i mai vadă işi spărgea la zece zile ochiul de sticlă, ca să-l inlocuiască in spital şi să poată să-i mai vadă pe cei care ii arătaseră dragoste de părinţi. Băiatul este acum student.
