Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SÃ NU-I FIE DE DEOCHI VIAŢÃ!
I-a mirat pe marii specialişti de la NASA cu găndurile ei indrăzneţe, şi totuşi fragila tinerică Marina Muscan are pretenţii aşa de cumsecade, de modeste: işi doreşte să nu treacă pe lăngă ea prea grăbiţi oamenii ca s-o dezechilibreze şi să cadă pe trotuar din pricina incheieturilor şubrede.
I-a mirat pe marii specialişti de la NASA cu găndurile ei indrăzneţe, şi totuşi fragila tinerică Marina Muscan are pretenţii aşa de cumsecade, de modeste: işi doreşte să nu treacă pe lăngă ea prea grăbiţi oamenii ca s-o dezechilibreze şi să cadă pe trotuar din pricina incheieturilor şubrede.
SÃ NU-I FIE DE DEOCHI VIAŢÃ!
I-a mirat pe marii specialişti de la NASA cu găndurile ei indrăzneţe, şi totuşi fragila tinerică Marina Muscan are pretenţii aşa de cumsecade, de modeste: işi doreşte să nu treacă pe lăngă ea prea grăbiţi oamenii ca s-o dezechilibreze şi să cadă pe trotuar din pricina incheieturilor şubrede. O altă ciudăţenie de destin. Bietul Petru Moroşan s-a născut cu nişte minusuri la corp. Fără braţul drept, cu doar o bucăţică de braţ stăng, inzestrat cu un singur deget. Scrie cu gura şi atăt de aproape de foaia de hărtie incăt l-a lovit şi miopia forte. Se incheie la nasturii cămăşii cu gura, dar necazul este că nu-şi poate da jos pantalonii la toaletă. Drept care visul tănărului fără braţe şi doar cu un deget este ca in closetele publice să existe in perete un cui de care să-şi agaţe pantalonii la imbrăcat şi la dezbrăcat. Nişte oameni năpăstuiţi de o soartă nemiloasă abia se tărăsc prin furtunile vieţii şi visurile lor sunt modeste, dar de bun-simţ, iar ei nu au plecat steagul şi nu sunt băntuiţi de gănduri de sinucidere şi nici nu fug de realitatea lor cruntă cu drogul "infipt" in venă.
Să nu-i uităm pe apropiaţii care trec şchiopătănd pe lăngă noi. Pe cei cu un beteşug grav de sănătate. Nu sunt ei de vină că n-au o mănă, că n-au un picior sau că picioarele şi măinile le sunt de plastilină după ce li s-au astupat vasele de sănge din creier. Nu sunt ei de vină că suferă de nevedere, de neauz, de degradări ale sistemului nervos. Fie naşterea lor a fost grea, şi in timpul zbuciumului acesteia, cordonul ombilical i-a sugrumat doar căteva minute, suficient ca să nu ajungă oxigen la creier şi să rămănă veşnic o pată pe materia cenuşie. Fie in momentul conceperii s-au imperecheat nefericit cromozomii şi au ieşit cu malformaţii, sau după un colţ al destinului i-a păndit o boală ticăloasă care a muşcat din viaţa lor, lăsăndu-i neajutoraţi. Nu sunt ei de vină de beteşugul lor. N-au făcut pe teribiliştii, accidentăndu-se in timp ce mergeau pe o singură roată a motocicletei ca să rupă gura gagicilor.
Ei au fost fără vina lor buşiţi de boli. Oamenii aceştia trebuiesc sprijiniţi, fiindcă cel mai banal drum pănă la Alimentara se face fie in căruciorul de invalid, fie in pas de cărje, fie cărat in spate de vreo rudă. Şi totuşi, cei mai mulţi dintre ei nu cerşesc. Marina Muscan, cea care a fost luată in calitate de colaborator la NASA, la celebra Agenţie Aerospaţială a SUA, s-a născut cu un defect care o impiedică să aibă un echilibru temeinic. O dărămă şi o pală de vănt. Articulaţiile ei sunt şubrede, dar creierul zdravăn. Işi doreşte să nu cadă cănd vine sau pleacă de la serviciul pe care i l-a dat un om de mare suflet şi de minte ageră, Silviu Prigoană. Iar omul fără măini şi doar cu un deget, Petru Moroşan, a făcut liceul scriind cu gura, a fost şi supraveghetor la o şcoală, iar copiii lui invaţă bine, sunt intregi şi il ajută ei să se incalţe. Cănd au văzut că s-a născut cu aceste malformaţii, părinţii lui, nişte caricaturi de oameni, l-au abandonat intr-un orfelinat. Petru Moroşanu nu-şi blesteamă destinul, nu l-a inrăit neputinţa lui, a rămas un om bun şi demn şi nu-l mănie pe Cel de Sus: "Ferească Dumnezeu de mai rău", zice şi bate-n lemn cu singurul lui deget. Cum să trăiască el cu un ajutor social pentru handicapat de 1.790.000 de lei? Poate nişte oameni cu dare de mănă şi suflet cald ii dau un telefon la 021-643.31.78, să-i dea un ajutor să nu se inece.
I-a mirat pe marii specialişti de la NASA cu găndurile ei indrăzneţe, şi totuşi fragila tinerică Marina Muscan are pretenţii aşa de cumsecade, de modeste: işi doreşte să nu treacă pe lăngă ea prea grăbiţi oamenii ca s-o dezechilibreze şi să cadă pe trotuar din pricina incheieturilor şubrede. O altă ciudăţenie de destin. Bietul Petru Moroşan s-a născut cu nişte minusuri la corp. Fără braţul drept, cu doar o bucăţică de braţ stăng, inzestrat cu un singur deget. Scrie cu gura şi atăt de aproape de foaia de hărtie incăt l-a lovit şi miopia forte. Se incheie la nasturii cămăşii cu gura, dar necazul este că nu-şi poate da jos pantalonii la toaletă. Drept care visul tănărului fără braţe şi doar cu un deget este ca in closetele publice să existe in perete un cui de care să-şi agaţe pantalonii la imbrăcat şi la dezbrăcat. Nişte oameni năpăstuiţi de o soartă nemiloasă abia se tărăsc prin furtunile vieţii şi visurile lor sunt modeste, dar de bun-simţ, iar ei nu au plecat steagul şi nu sunt băntuiţi de gănduri de sinucidere şi nici nu fug de realitatea lor cruntă cu drogul "infipt" in venă.
Să nu-i uităm pe apropiaţii care trec şchiopătănd pe lăngă noi. Pe cei cu un beteşug grav de sănătate. Nu sunt ei de vină că n-au o mănă, că n-au un picior sau că picioarele şi măinile le sunt de plastilină după ce li s-au astupat vasele de sănge din creier. Nu sunt ei de vină că suferă de nevedere, de neauz, de degradări ale sistemului nervos. Fie naşterea lor a fost grea, şi in timpul zbuciumului acesteia, cordonul ombilical i-a sugrumat doar căteva minute, suficient ca să nu ajungă oxigen la creier şi să rămănă veşnic o pată pe materia cenuşie. Fie in momentul conceperii s-au imperecheat nefericit cromozomii şi au ieşit cu malformaţii, sau după un colţ al destinului i-a păndit o boală ticăloasă care a muşcat din viaţa lor, lăsăndu-i neajutoraţi. Nu sunt ei de vină de beteşugul lor. N-au făcut pe teribiliştii, accidentăndu-se in timp ce mergeau pe o singură roată a motocicletei ca să rupă gura gagicilor.
Ei au fost fără vina lor buşiţi de boli. Oamenii aceştia trebuiesc sprijiniţi, fiindcă cel mai banal drum pănă la Alimentara se face fie in căruciorul de invalid, fie in pas de cărje, fie cărat in spate de vreo rudă. Şi totuşi, cei mai mulţi dintre ei nu cerşesc. Marina Muscan, cea care a fost luată in calitate de colaborator la NASA, la celebra Agenţie Aerospaţială a SUA, s-a născut cu un defect care o impiedică să aibă un echilibru temeinic. O dărămă şi o pală de vănt. Articulaţiile ei sunt şubrede, dar creierul zdravăn. Işi doreşte să nu cadă cănd vine sau pleacă de la serviciul pe care i l-a dat un om de mare suflet şi de minte ageră, Silviu Prigoană. Iar omul fără măini şi doar cu un deget, Petru Moroşan, a făcut liceul scriind cu gura, a fost şi supraveghetor la o şcoală, iar copiii lui invaţă bine, sunt intregi şi il ajută ei să se incalţe. Cănd au văzut că s-a născut cu aceste malformaţii, părinţii lui, nişte caricaturi de oameni, l-au abandonat intr-un orfelinat. Petru Moroşanu nu-şi blesteamă destinul, nu l-a inrăit neputinţa lui, a rămas un om bun şi demn şi nu-l mănie pe Cel de Sus: "Ferească Dumnezeu de mai rău", zice şi bate-n lemn cu singurul lui deget. Cum să trăiască el cu un ajutor social pentru handicapat de 1.790.000 de lei? Poate nişte oameni cu dare de mănă şi suflet cald ii dau un telefon la 021-643.31.78, să-i dea un ajutor să nu se inece.
