Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Persoanele care au o salivă săracă într-o anumită enzimă, amilaza, cu rol în digestia glucidelor complexe, pe care le găsim în paste sau orez, prezintă un risc mai ridicat de a suferi de obezitate, conform unui studiu bazat pe o analiză genetică, citat de AFP.
Fiecare persoană posedă mai multe sau mai puţine copii ale genei amilazei salivare, cu variaţii variind între 1 şi 20 de copii ale acestei gene. Persoanele cu cel mai mic număr de copii ale genei amilazei salivare (şi cu o concentraţie redusă a acestei enzime în sânge), întâmpină un risc de 10 ori mai mare de a suferi de obezitate, conform unei echipe internaţionale de cercetători, coordonată de Pr Philippe Froguel (CNRS/Institutul Pasteur din Lille/Imperial College din Londra).
Fiecare copie în minus din această genă duce la o creştere a riscului de obezitate cu 20%, conform acestui studiu publicat în ultimul număr al revistei Nature Genetics, un studiu care demonstrează pentru prima oară legătura genetică dintre digestia glucidelor complexe şi obezitate.
Cerealele şi pâinea, pastele, orezul, cartofii şi legumele uscate conţin amidon care este denumit şi “zahăr lent”.
De la începutul practicării agriculturii, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, numărul copiilor genei “AMY1” a enzimei salivare, situate pe cromozomul 1, a crescut în cadrul speciei umane, persoanele care secretă mai multă amilază în salivă dobândind un important avantaj din punct de vedere nutriţional.
Aproximativ 1 miliard de persoane suferă în prezent de supraponderabilitate. Sedentarismul şi alimentaţia dezechilibrată se numără printre principalii factori favorizanţi ai obezităţii, însă, notează oamenii de ştiinţă obezitatea este favorizată şi de existenţa unei anumite predispoziţii genetice. În jur de 5% dintre persoanele care suferă de obezitate morbidă sunt purtătoare ale unei mutaţii ale genelor care reglează apetitul, mutaţii suficiente pentru a-i îmbolnăvi de obezitate. O serie de studii recente au identificat existenţa a 70 de gene responsabile pentru obezitatea comună, însă impactul lor este slab şi nu explică decât o parte din impactul genetic în declanşarea obezităţii (4%). În ceea ce priveşte regiunea din genom care conţine gena AMY1, aceasta este responsabilă de aproximativ 10% din riscul genetic de a deveni obez.
Pentru a explica acest rol, de favorizare a apariţiei obezităţii prin deficienţă de amilază salivară, au fost formulate două ipoteze.
Prima dintre ele susţine că masticaţia alimentelor şi procesul de digestie care începe încă din gură ar putea avea un efect hormonal care declanşează un nivel mai mic al saţietăţii la persoanele cu mai puţină amilază. Pur şi simplu acestea se satură mai greu şi în consecinţă mănâncă mai mult.
Cealaltă ipoteză susţine că slaba digestie a amidonului ar putea duce la apariţia unor modificări la nivelul florei intestinale, contribuind astfel indirect la obezitate şi posibil şi la apariţia diabetului. Astfel, persoanele cu un nivel redus al amilazei salivare au o glicemie anormal de ridicată după ce consumă alimente bogate în amidon.
Rezultatele acestui studiu deschid calea spre noi tratamente împotriva obezităţii, tratamente care vor ţine cont de particularităţile procesului de digestie a alimentelor, conform cercetătorilor.
