Scoala lui Carol Davila

Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" a fost intemeiata in anul 1857, prin eforturile lui Carol Davila, un medic francez care a venit la Bucuresti in 1853. El a jucat un rol deosebit de important in inceputurile medicinei moderne romanesti, nu doar pentru ca este intemeietorul invatamantului superior medical din Romania, ci si pentru ca este creatorul primelor societati stiintifice ("Societatea medicala"– 1857, "Societatea de cruce rosie"– 1876, "Societatea stiintelor naturale"– 1876) si a primelor reviste medicale ("Monitorul medical"– 1862 si "Gazeta medicala"– 1865). "Nicolae Kretzulescu l-a sprijinit pe Carol Davila in initiativa de a forma o institutie de invatamant medical superior. Ea a functionat intre 1857 si 1869 sub denumirea de Scoala Nationala de Medicina si Farmacie, care includea scoala de medicina, de farmacie si de medicina veterinara. Avea initial un caracter militar, intrucat Carol Davila era seful serviciului militar al armatei la acea vreme", aflam de la prof. univ. dr. Nicolae Marcu, seful catedrei de Istoria medicinei din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila". La scurta vreme insa, incepand cu 1869, pe portile sale aveau sa intre elevi civili. Absolventii sustineau pe atunci doctoratul la Paris, Montpellier sau Torino. Scoala a fost recunoscuta in Occident printr-un decret dat de Napoleon al III-lea in 1857. Un mare numar de medici si viitori profesori ai Facultatii de Medicina s-au format in primele serii de studenti. Primul decan a fost doctorul Gheorghe Polizu, care preda anatomia.

Metamorfoze

Etapa a doua, intre 1869 si 1948, este cea in care invatamantul superior medical a functionat sub forma Facultatii de Medicina din Bucuresti, atasata Universitatii. S-au perindat pe la catedrele facultatii profesori marcanti precum: Gheorghe Marinescu (1863-1938), neurolog, Ioan Cantacuzino, bacteriolog si imunolog, chirurgul si inovatorul in domeniul rahianesteziei Thoma Ionescu (1860-1926). In 1873 se sustin primele teze de doctorat la Facultatea de Medicina din Bucuresti. Pana in 1888 se sustine, in paralel cu tezele de doctorat, un numar de 19 diplome de licenta in medicina. Incepand cu anul universitar 1885, nu se mai admit in facultate studenti fara bacalaureat, asa cum se proceda inainte, iar dupa 1888, absolventii facultatii trebuie sa sustina o teza de doctorat, obtinand astfel titlul de doctor in medicina si chirurgie.

Epoca de creatie stiintifica in medicina romaneasca incepe in jurul anului 1887, cand trei medici care se afirmasera in medicina europeana au fost adusi ca profesori la conducerea unor catedre principale ale Facultatii de Medicina din Bucuresti: Victor Babes (1854-1926), Gheorghe Asachi (1855-1899) si Nicolae Kalinderu (1832-1902). "Venirea lor la Bucuresti a fost considerata un moment de cotitura in medicina romaneasca. Este un moment in care medicii nu se ocupa numai de invatamant, de practica medicala, de organizarea sanitara, ci si de cercetarea stiintifica originala", spune prof. univ. dr. Nicolae Marcu.

Generatia de aur

Perioada interbelica a fost si ea una stralucita, in care alti savanti completeaza corpul profesoral al Facultatii de Medicina: Ion Nanu Muscel – clinician; Anibal Theohari – creatorul terapeuticii experimentale si al balneologiei; Ernest Juvara – inovator in tehnica chirurgicala si instrumentala; Alexandru Obregia – care a ilustrat stiinta psihiatriei; Mina Minovici – creatorul si organizatorul stiintific al medicinei legale in Romania; Francisc Rainer – erudit anatomist si antropolog; Constantin I. Parhon – promotor al endocrinologiei si al biochimiei; Dimitrie Bagdasar – fondatorul scolii de neurochirurgie.

Dupa 1948, Universitatea a luat numele de Institutul de Medicina si Farmacie si avea o facultate de medicina generala, una de pediatrie, una de stomatologie, una de farmacie si una de igiena (a existat vreme de cativa ani). In 1990, institutul si-a luat numele de Universitatea Carol Davila si cuprinde acum o facultate de medicina, una de stomatologie si una de farmacie.

SEDII. La inceputuri, Scoala Nationala de Medicina si Farmacie isi avea sediul la Spitalul Militar din Bucuresti, o cladire in incinta Manastirii Mihai Voda, daramata de Nicolae Ceausescu. Spitalul Militar avea cateva incaperi destinate predarii, dar invatamantul clinic avea prioritate. Apoi, Scoala se structureaza pe catedre si ia statutul de facultate, locatia fiind in actualul sediu al Universitatii Bucuresti. Abia in 1902 a fost inaugurat Palatul Facultatii de Medicina – actuala Universitate "Carol Davila" –, realizat in stil neoclasic, dupa schitele unui arhitect elvetian. In 1904 a fost asezata in fata Universitatii statuia lui Carol Davila, opera a sculptorului Carol Storck. PERSONALITATE. Carol Davila s-a interesat indeaproape de dotarea Scolii de medicina. Din fonduri proprii a adus de la Paris planse anatomice necesare fondarii unui muzeu si a realizat o biblioteca. S-a interesat de fiecare amanunt, de la instrumentar si pana la materiale pentru disectie. "Intr-o lume balcanica, in care medicii veneau in vizite doar o data pe saptamana, Davila era la dispozitia oamenilor de dimineata si pana seara", comenteaza prof. univ. dr. Nicolae Marcu despre personalitatea intemeietorului scolii romanesti de medicina.

REPERE

PRIMUL MEDIC. In Romania existau pana la 1857 foarte putini medici, iar dintre acestia cei mai multi erau ardeleni. Primul medic roman, Ioan Molnar, a fost oftalmolog, denumit de colegii de breasla "Princepsul". El a studiat la Viena si a avut un mare rol istoric, nu atat ca medic, ci pentru ca s-a implicat in invatamantul romanesc, in probleme de educatie a taranilor. Este autorul unor dictionare roman-german, roman-maghiar. Desi nu a avut scrieri de medicina, pentru ca nu a avut un public care sa-l citeasca, era un oftalmolog renumit, invitat sa opereze la Viena. FEMEIE-MEDIC. Elizabeth Garrett Anderson (1836-1916) a fost prima femeie din istorie recunoscuta oficial ca medic. In 1866, ea a fondat la Londra un spital numai pentru femei. Ulterior, spitalul a luat numele "Elizabeth Garrett Anderson", denumire pe care si-o pastreaza si astazi. VETERINARI. In 1762, la Lyon, se infiinteaza prima scoala de medicina veterinara din lume. La numai un sfert de secol, in Transilvania incep sa se predea primele cursuri de medicina veterinara din tara noastra, in cadrul a doua institutii medicale: Scoala medico-chirurgicala din Cluj si intr-un spital din Sibiu are data din 1494. OFTALMOLOG. Nicolae Manolescu (1850-1910) este considerat fondatorul oftalmologiei romanesti. El a scris o serie de lucrari in acest domeniu si s-a ocupat indeaproape de dotarea corespunzatoare a clinicii de la Spitalul Coltea. Salile serviciului de oftalmologie de aici erau insuficiente, iar conditiile de igiena si tratament erau improprii. Prin interventia dr. Manolescu, cu cheltuiala personala, clinica de la Coltea va fi complet refacuta in 1895 prin construirea unei noi aripi.