x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate Soarta - A ales sa traiasca

Soarta - A ales sa traiasca

de Carmen Preotesoiu    |    25 Iun 2005   •   00:00
Soarta - A ales sa traiasca

Andrei are 15 ani. E doar un copil. Cancerul osos a dus la amputarea piciorului stang. In ciuda suferintei, bucuria de a trai nu i-a disparut.

Nu mai poate nici sa alerge pe ulitele satului, nici sa se mai catere prin copaci sau sa bata mingea alaturi de colegii de scoala. Iar Andrei e doar un copil. A inteles insa, mai bine decat ar fi putut-o face un adult, ca amputarea piciorului sau este singura sansa de a mai apuca sa priveasca cerul si la 20, 25 sau 60 de ani.

A fost diagnosticat cu cancer osos. A infruntat durerea si groaza de a avea in loc de picior o carja blestemata. A ales sa traiasca. "Nu eram de acord cu operatia. El parca mi-a citit gandurile. Mi-a spus ca stie ca-i va taia piciorul, dar daca aceasta este sansa lui de ramane in viata, el este de a acord." Sunt vorbele unui tata, care de mai bine de doi ani trece printr-o mare suferinta. Baiatul sau, Andrei Oniciuc, la numai 15 ani, a suferit deja sase interventii chirurgicale, in urma carora i s-a amputat piciorul stang.

LUNI DE CHIN. Avea 13 ani cand baiatul a inceput sa se planga de dureri la pulpa piciorului. Nu se mai putea misca. Speriati, parintii l-au dus la spital. Au aflat ca Andrei sufera de cancer osos. Vestea i-a lovit crunt. Au plecat la Spitalul "Sf. Maria", sectia de oncologie, pentru a face operatia. Dupa doua luni de internare, lui Andrei i-a fost extirpat peroneul. Tot de atunci a inceput si tratamentul cu citostatice. "Ma simteam foarte rau dupa acest tratament, aveam varsaturi, dureri de cap, dar eram convins ca operatia mi-a reusit, si ca daca voi continua acest tratament voi ramine cu piciorul si ma voi face bine", spune Andrei, cu o voce calda.

NECAZ DUPA NECAZ. Speranta aceasta l-a facut un timp sa fie increzator, desi mai tot timpul avea, infipt in mana, cate un ac, pentru a i se face transfuzii de sange si de glucoza. Cine ar fi crezut ca drumul pe care se aflau era unul prapastios, care ducea catre alta boala, hepatita B? Ficatul ii era bolnav. "Boala insa, s-a stabilizat si cu totii am crezut ca noul tratament va da roade", spune tatal copilului. Baiatul putea sa se miste, ba mai mult, spre bucuria sa incepuse sa mearga iar la scoala. Pana dupa sarbatorile de iarna, cand durerea a revenit, macinandu-i oasele. "Eram in microbuz catre scoala. Am simtit cum o durere foarte mare mi-a strafulgerat piciorul", isi aminteste Andrei. Acesta a fost primul semnal ca boala recidiva. A urmat imediat internarea la oncologie. Nu se mai putea face nimic. Intr-o dimineata, Andrei isi aminteste ca s-a trezit, furnicat de mici intepaturi. Si-a apropiat mana de picior. Cu teama. Doar, doar... Banuielile i-au fost confirmate. O parte a corpului sau disparuse: piciorul.

Dorinta de a trai era insa, mai mare decat suferinta. "Este un copil foarte puternic. Eu de doua ori am cedat nervos si el a fost cel care m-a imbarbatat. Doamne, este un copil asa de bun, de ce i s-au intamplat toate acestea?", se intreaba acum tatal, parca neincrezator ca necazurile s-au terminat.

RUGA UNUI COPIL BOLNAV. Andrei continua tratamentele cu citostatice si face lunar, la Iasi, 10-12 sedinte de chimioterapie. In jurul gatului poarta mai mereu un pansament care-i acopera intepaturile pe unde i se administreaza medicamentele. Parul i-a cazut, si se necajeste mult cand se uita in oglinda. Palmele ii sunt batatorite. De la cele doua carje pe care de-abia le duce si care nu-i sunt pe masura. Infrunta suferinta zambind si invatand. Isi doreste sa mearga din nou. Daca nu se poate cu o proteza, macar intr-un scaun cu rotile. Tanjeste dupa un calculator, pentru a uita de boala, pentru a deveni un bun informatician. Pentru ca mai tarziu cine stie, spune tatal sau, cu ajutorul lui, sa-si poata castiga existenta, pentru care a suferit si a luptat atat de mult.

AJUTOR PENTRU ANDREI ONICIUC
Familia Oniciuc din satul Ciomartan, comuna Zamostea, mai are inca patru copii. Pentru a se descurca prin spitale, au vandut de prin gospodarie cele doua vaci, calul si Dacia. Isi doresc din toata inima sa-i poata usura chinul copilulului lor. Dar cum? "O proteza buna costa cam 7.000 de euro. Iar noi traim din alocatiile copiilor", spune tatal descumpanit. "Nu avem de unde face rost de atatia bani. Acum nu mai avem decat o vacuta, un caine si doua camere in care traim cu totii. De-ale gurii - din munca pamantului, dar pentru proteza, pentru tratamentele lui, nu mai am nici o rezerva", spune tatal indurerat. Dirigintele baiatului, profesorul Bogdan Nistor si-a mobilizat elevii, cunostintele, si a reusit sa adune aproape doua milioane de lei si ceva alimente pe care le-a dus acasa la Andrei. Mare a fost bucuria sotilor Oniciuc, pentru ca stiu ca fiecare mana intinsa este de fapt, un dar de la Dumnezeu. Cei care vor sa ajute acest copil, pot face donatii in lei in contul deschis la BCR, Sucursala Suceava, pe numele Viorel Oniciuc: O54RNCB4300000373 870001. Mai multe relatii se pot obtine la telefon: 0741-52.29.11.
×
Subiecte în articol: pagina de suflete andrei