Speranţă - Să aibă un cămin este pentru ei un vis mult prea îndrăzneţ

Nu au nevoie de bani ca să trăiască aşa cum sunt multe cazuri din această pagină! Au nevoie de orice, pentru că n-au nimic! Se au doar unii pe alţii, dar, având în vedere că dragostea trece prin stomac, sunt în pericol de a se pierde ei pe ei.

O căsuţă de cinci lei

Nu au nevoie de bani ca să trăiască aşa cum sunt multe cazuri din această pagină! Au nevoie de orice, pentru că n-au nimic! Se au doar unii pe alţii, dar, având în vedere că dragostea trece prin stomac, sunt în pericol de a se pierde ei pe ei.

Singurul şi cel mai de preţ bun îi e familia. Putea să-şi lase copiii într-un orfelinat, la fel ca mulţi alţi taţi, mai avuţi decât el, care nici măcar nu-şi recunosc pruncii. Dar el, deşi n-avea nimic, i-a îngrijit şi i-a crescut. Pe Petruţ şi pe Ionela, iar mai nou pe Maria, bebeluşul de numai 7 luni.

FUGA. Pe şimon Petru l-am întâlnit în ianuarie 2006, la Rasova, în Constanţa. şi-a pus pe jar familia, pentru că dispăruse de acasă într-o zi în care vântul geros îţi ardea faţa. Avea 7 ani atunci, iar "acasă" pentru el însemna un bordei pe malul Dunării. După ce a venit de la şcoală s-a dus să adune porcii pe care-i avea în grijă. Însă nu i-au ieşit la numărătoare. şi de frică, pentru că ai lui nu puteau achita porcul lipsă, s-a pitit în pădurea din lunca Dunării şi a stat acolo de joi după-amiază până sâmbătă dimineaţă. A avut noroc. A fost găsit în viaţă, sănătos. Petruţ avea atunci o surioară cu 1 an mai mică decât el. Acum mai are încă una.

LA CERşIT. Tatăl lui Petruţ şi al Ionelei a fost unul din copiii care umpleau orfelinatele dinainte de ’89. A ieşit din casa de copii în stradă. N-avea casă, n-avea rude. şi-a găsit de muncă la un fost IAS, ca electrician, şi a locuit acolo într-o baracă. Tot acolo a cunoscut-o şi pe viitoarea mamă a copiilor lui. Au locuit o vreme împreună, copiii s-au născut, iar pe mama a apucat-o dorul de ducă. Pleca când cu unul, când cu altul, cu copiii după ea, prin gări, la cerşit.... Apoi, femeia s-a întors din nou acasă, la Iulian. "Copiii erau plini de păduchi şi de bube, slabi şi prăpădiţi. I-am spus atunci că, dacă vrea să plece, n-are decât, dar să-mi lase copiii", mi-a povestit Iulian. Iar ea a plecat din nou. Definitiv, dar copiii i-a lăsat în grija lui. Iulian i-a dus la medic, i-a îngrijit şi i-a pus pe picioare.

ÎN BORDEI, CU PORCII. Între timp, fostul IAS s-a închis, iar el a trebuit să-şi caute un locşor unde să poată merge cu cei mici. Un localnic l-a lăsat să stea pe pământul lui şi i-a dat în grijă o turmă de porci. Iulian şi-a încropit un bordei, un sfert în pământ, trei sferturi deasupra. L-a acoperit cu celofane, pietre, lemne, sârme. Nu-şi putea căuta de muncă, pentru că trebuia să vadă de copii. Aşa că avea grijă de porci şi mai lucra la omul care-l lăsase să stea pe terenul lui.

LA ORFELINAT. "Au venit de la Protecţia copilului, când aveau copiii cam 3-4 ani, şi m-au întrebat dacă nu-i dau în grija statului. Cum să-mi las eu copiii? Eu am fost copil abandonat în grija statului şi numai eu ştiu ce-am tras. Copiii sunt sufletul meu, dacă renunţ la ei pentru ce mai trăiesc?!", se frământă tatăl. Iulian a avut o viaţă normală până când a împlinit 8 ani. Până atunci fusese chiar şi la mare, în vacanţe, nu-i lipsise nimic. La 8 ani i-a murit tatăl, iar mama s-a recăsătorit şi şi-a trimis copiii la orfelinat. De-atunci nu a mai vrut să audă de ea. De-atunci nu poate înţelege cum poate cineva să-şi abandoneze copiii?!

Au trecut anii, copiii s-au înălţat. Petruţ a început să meargă la şcoală, chiar dacă era îmbrăcat în zdrenţe. Apoi, surioara lui... şi cum-necum se ţin amândoi de carte, chiar dacă au nevoie de rechizite, chiar dacă papucii Ionelei sunt pe jumătate mâncaţi de uliţele Rasovei, iar fata umblă aproape în picioarele goale, pentru că nici şosete n-au.

GĂNDURI NEGRE. Teama familiei şimon este că oricând poate fi dată afară din casă

CĂMINUL. "Dacă aş avea un loc al meu, aş şti ce să fac. Mi-aş aranja o căsuţă de unde ştiu că n-o să fim niciodată daţi afară. Dar aşa? Ce să fac? Mi-aş putea căuta şi de muncă prin Cernavodă, dacă aş avea un loc al meu. Dar cum să plec şi să-i las singuri? Dacă sunt daţi afară, în lipsa mea, sau cine ştie ce li se întâmplă? şi n-ar mai slugări nici ei pe nimeni, dacă am avea căsuţa noastră."

De vreo doi ani, Iulian şi-a găsit o fată din sat, iar familia li s-a mărit cu un bebeluş. Momentan sunt fericiţi. Sunt împreună şi, de jumătate de an, un om din Cochirleni i-a lăsat să stea într-o căsuţă mică, cu două camere, şi să aibă grijă de via din curte până va vinde proprietatea. O casă vai de mama ei, fără lumină şi fără apă, dar un adevărat lux pe lângă bordeiul din luncă. De când stau acolo, aşa, din banii pe care nu-i are, şi-a întins un gard, a văruit casa, şi-a luat un şifonier... A început să le surâdă şi lor liniştea. Dar, dacă cineva va dori să cumpere acea căsuţă, Iulian şi-ai lui vor fi iar aruncaţi în drum.

5 LEI

Familia şimon are nevoie de o şansă. Căsuţa aceea şi terenul aferent costă doar 40 de milioane de lei. Acum ar mai fi nevoie doar de 30. O nimica toată, dacă te gândeşti că ar fi suficient ca 300 de oameni să dea doar câte 5 lei noi... Ar putea astfel să pună capul pe pernă şi, pentru prima dată, să aibă vise plăcute. Pentru prima dată să simtă că într-adevăr au casa lor, pe care o pot îmbunătăţi fără teama de a fi daţi afară. Cei care vor să-i ajute pe Iulian şi pe copiii lui pot afla mai multe relaţii la telefon: 0746164102 sau scriind pe adresa paula.tudor@jurnalul.ro.