Statul pe scaun, probă grea pentru coloană

Când omul s-a ridicat în două picioare a devenit împăratul tuturor vietăţilor. Dar poziţia bipedă a impus modificări importante în organism. Două sisteme organice mai cer şi azi timp pentru a se adapta poziţiei verticale a fiinţei umane, coloana vertebrală şi creierul. În şira spinării, mai ales la şale se concentrează numeroase forţe solicitante, iar în vasele creierului vine sânge pompat în contra gravitaţiei.

Îi auzi pe unii: „Să-mi odihnesc spatele pe scaun”. Păi, asta nu-i o bagatelă, statul pe scaun solicită din plin coloana vertebrală, la fel de mult ca mersul sau statul în picioare. Medicii de la Institutul de recuperare medicală ne sfătuiesc să nu stăm pe scaun nici ca un subaltern umil, cu coloana îndoită, nici ca un despot, ca un plutonier, cu şira dreaptă ca un băţ.

Vertebrele se simt cel mai bine când spătarul scaunului este oblic, iar spatele se sprijină pe el. E util să sprijinim picioarele sau măcar unul pe şipca de lemn de sub birou. Dacă această bucată de lemn nu există, ne folosim de un scăunel sau improvizăm cu o lădiţă. Oamenii cu obligaţia de a sta în picioare la serviciu e bine să ridice, pe rând câte un picior pe o cutie sau scăunel, astfel este protejată coloana. Profesoara Nica, de la Institutul de recuperare, ne atrage atenţia să nu ne răsucim brusc doar din şale când vrem să luăm o carte de pe etajera dinapoi, e mai lesne să ne sucim cu scaun cu tot sau din poziţia în picioare. Mai aflăm că atunci când mergem nu trebuie s-o facem în dorul lelii, să nu târşâim paşii, ci să mergem cu pas sprinten, doar aşa menajăm coloana vertebrală. Iar ridicarea unei plase de jos trebuie să se facă din poziţia pe vine pentru a angrena la efort şi muşchii picioarelor, nu numai coloana vertebrală.

Coloana vertebrală poate fi asemănată cu o axă a corpului omenesc. E bine să i se păstreze simetria, greutăţile nu trebuie cărate doar cu o singură mână, e necesară o echilibrare a solicitării coloanei.