x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate Sufletul care nu a trădat niciodată

Sufletul care nu a trădat niciodată

de Florin Condurateanu    |    29 Mai 2009   •   00:00

Revenise, după ani, în Brescia, atunci când antrena formaţia bresciană, o adusese în prima divizie a Italiei, făcuse figură frumoasă cu o echipă mică şi printre altele născuse un mare jucător devenit apoi pilon al Milanului şi al naţionalei Italiei.



El îl descoperise şi îl înălţase în măiestria fotbalistică pe inteligentul fotbalist Pirllo. Acum revenise cu echipa Rapid într-un cantonament. I-a scos pe băieţi la plimbare prin Brescia într-o zi de duminică însorită, când brescienii se plimbau agale pe străzile frumosului oraş italian. Eram alături de el. Se opreau băieţii tinei din Brescia, veneau la el şi-i spuneau: "Il Luce. Fata de lângă mine vreau să mi-o fac logodnică. Ţi-o arăt şi ţie, îţi place? Mă îndemni să mă logodesc cu ea?". Superbă dovadă de dragoste. După ani de zile, faimosul antrenor Il Luce era oprit de tineri necunoscuţi care îi cereau consimţământul în iubirea lor. Pe străzile forfotind de brescieni, în faţa lui Luce, italienii făceau o reverenţă încărcată de admiraţie şi de dragoste. Până a-i lăsa pe fotbaliştii Rapidului să îşi facă cumpărături antrenorul român i-a dus să viziteze Bazilica romană, veche de peste o mie de ani, le-a arătat muzeul oraşului şi i-a plimbat prin casa unde erau găzduiţi preşedinţii italieni. MIRCEA LUCESCU. El era îndrăgitul de Luce, el era cel ce se zbuciuma să-i instruiască pe fotbalişti în ale culturii generale făcându-i să guste şi din plăcerile unui muzeu sau ale unei case memoriale.

Aveam bucuria şi onoarea de a-l avea invitat de gală într-una din emisiunile mele pe omul acesta sentimental, inteligent, serios şi iubitor de România. Îmi făcea o destăinuire mai greu de întâlnit în lumea pestriţă şi gălăgioasă a fotbalului. Bărbatul profund aureoleat de multe succese, atât în ţară, cât şi în străinătate, mi se "spovedea" că este mai bucuros ca după ani şi ani să constate că fotbaliştii lui sunt mai întâi OAMENI FRUMOŞI, DE CARACTER, DE OMENIE, lucruri mai importante chiar decât măiestria fotbalistică, şi se bucură în primul rând de succesele ca oameni ale fotbaliştilor săi. În acea emisiune bărbatul deştept şi renumit în Italia, în Turcia şi acum în Ucraina, în egală măsură cu gloria lui de campion din România, recunoştea că este un mare sentimental şi nu regretă asta. Îşi iubeşte ţara, îşi iubeşte meseria, îşi iubeşte familia, îşi iubeşte echipa. A scos la suprafaţă o observaţie de fineţe: "Toţi atacanţii în momentul lovirii balonului în acea secundă a şutului efectiv, ca gest reflex închid ochii. O fracţiune de secundă atacanţii au ochii închişi. O singură excepţie am întâlnit, era chiar elevul meu. Dumitrache. Îmi povesteau uimiţi marii portari ai lumii că Dumitrache nu închide ochii atunci când şutează. Şi de aicea teribilul avantaj al genialităţii". I-a venit rândul altui vârf excelent să fie crescut de marele antrenor. Răducioiu. L-a călit cu răbdare la foc mic, dar decisiv, pe Răducioiu. Era un puşti de şaptesprezece ani, şi antrenorul sentimental îl introducea câte 10-15 minute, doar atât, ca să nu-l expună riscurilor. Iar în dimineaţa partidei, antrenorul sentimental făcea în mod excepţional un antrenament cu Răducioiu. Doar cu el. MIRCEA LUCESCU. Când Hagi era dezamăgit de comploturile de la Barcelona, care-l ţineau pe banca de rezerve, Mircea Lucescu l-a luat lângă el. Hagi era dezamăgit, se îngrăşase, îşi punea semnul întrebării în privinţa continuării carierei de fotbalist. Mircea Lucescu i-a spus: "Te voi antrena la sânge, voi scoate toată sudoarea din tine. Mă vei urî, dar la Mondialele din America vei fi cel mai bun. Hagi a jucat excepţional la Brescia, dar la Campionatul Modial din America a fost declarat de toată presa internaţională şi de specialişti cel mai complet fotbalist al lumii. MIRCEA LUCESCU. Şi când a primit medalia şi-a ţinut în braţe marele trofeu fotbalistic european Cupa UEFA, când 50.000 de oameni aplaudau şi o sută de milioane de oameni îl admirau la televizor pe toată întinderea planetei, MIRCEA LUCESCU, creierul şi sufletul echipei din Doneţk? ţinea la piept tricolorul românesc. I-l dăduse în drum spre podiumul premierei înalte fiul său, Răzvan Lucescu.

×
Subiecte în articol: pagina de suflete lucescu