Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La începutul acestei luni, într-un hotel cunoscut din Bucureşti, a avut loc o conferinţă de presă organizată cu ocazia demarării campaniei sociale „Testul Papanicolau îţi salvează viaţa”. Tema conferinţei a fost modalitatea prin care Grupul Medical Romgermed încearcă să determine femeile din România să îşi facă testul Babeş-Papanicolau, în condiţiile în care cancerul de col uterin ucide zilnic în ţara noastră şase femei!
Altă campanie, veţi spune, poate. Nu e doar „altă campanie”. Vor înţelege cu adevărat copiii cărora le-au murit mamele de această cumplită boală care, depistată tardiv, ucide în plin secol al XXI-lea. Şi soţii cărora le-au murit nevestele în floarea vârstei. Şi părinţii care au rămas fără fiicele lor, indiferent câţi ani aveau. Şi logodnicii care n-au apucat să-şi vadă iubitele devenind soţiile lor, pentru că ele n-au avut curaj să-şi trateze această maladie de care, da, s-ar fi putut vindeca. Sunt convinsă că oricare dintre noi are în familie, la serviciu, în cercul de amici sau măcar în scara blocului o femeie care a neglijat să-şi facă testul Babeş-Papanicolau. Şi de aici încolo nu eu trebuie să povestesc…
Iniţiativa clinicii Romgermed este susţinută de mai multe persoane publice care au luptat de-a lungul timpului cu o afecţiune greu de îndurat pentru oricare dintre noi: cancerul. În cadrul conferinţei, dr. Mihaela Susanu, medic primar ginecolog, a demonstrat necesitatea efectuării acestui test, ce este
HPV-ul şi cum se poate preveni cancerul de col uterin. De asemenea, s-a lansat şi site-ul dedicat acestei campanii, care le va ajuta pe femei să înţeleagă cum o simplă testare le salvează viaţa.
„Cărţile se scriu din cărţi”, se zice. Dar cazuistica medicală? Mai ales atunci când confesiunea este făcută de un jurnalist de renume, aşa cum e Corina Drăgotescu. Femeie. Şi, nu în ultimul rând, mamă. Deci, dublă responsabilitate. Iată ce povesteşte: „Ştiu cazuri de fete tinere infectate cu virusul HPV care, deşi au
22-23 de ani, au ajuns la cancer. Nu e nici o glumă şi nici nu e ceva care li se poate întâmpla doar altora. Ţi se poate întâmpla şi ţie! Pentru cele care vor să ştie cum e să afli într-o dimineaţă că ai cancer, le spun că e devastator. La mine a urmat imediat operaţia, care a scos bucăţi din interiorul meu, apoi chimioterapia, cu efectele ei colaterale. Într-o zi m-am trezit, am dus mâna la păr, într-un gest de a-l da la o parte, dar am rămas cu şuviţe groase în mână. Apoi am început să plâng, stând în vârful patului şi îl luam, şuviţă cu şuviţă, ca şi când ar fi fost capul altuia, până când în faţa mea am avut un morman de păr mort. Din fericire, eu am supravieţuit podoabei capilare, dar am avut de îndurat dureri de oase, ca şi când aş mai fi născut de câteva ori în timpul chimioterapiei, şi apoi cu stări de oboseală groaznice, în timpul radioterapiei. Ca să nu mai vorbesc de multiplele operaţii, care mi-au sfârtecat abdomenul... Vreţi să treceţi prin asta? Sincer, nu cred. E atât de simplu să nu ajungi acolo... Şi mai e un lucru. Eu am scăpat, dar asta nu înseamnă că nu mă întreb în fiecare zi dacă nu cumva în ziua următoare mi se va întoarce boala. Aveţi grijă de voi. Duceţi-vă la doctor şi verificaţi-vă starea de sănătate anual. Începeţi cu testul Papanicolau. E un punct bun de plecare”.
