Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ŞANSA VINDECÃRII ● Băiatul de 10 ani are nevoie de 5.400 de euro
Îi plăcea să joace fotbal, iar cea mai mare plăcere a sa era să alerge
încolo şi-ncoace cât era ziulica de mare. N-apuca bine să vină de la
şcoală, că repede îşi azvârlea ghiozdanul cât colo, căutând apoi metode
diverse pentru a-şi îndupleca bunicii să-l lase afară, cu prietenii,la
joacă. Într-una din zile, Andrei şi-a văzut însă piciorul zdrobit de
roata unui tramvai. La doar 10 ani ai săi avea să treacă prin mai mult
de 13 operaţii.
ŞANSA VINDECÃRII ● Băiatul de 10 ani are nevoie de 5.400 de euro
Îi plăcea să joace fotbal, iar cea mai mare plăcere a sa era să alerge încolo şi-ncoace cât era ziulica de mare. N-apuca bine să vină de la şcoală, că repede îşi azvârlea ghiozdanul cât colo, căutând apoi metode diverse pentru a-şi îndupleca bunicii să-l lase afară, cu prietenii,la joacă. Într-una din zile, Andrei şi-a văzut însă piciorul zdrobit de roata unui tramvai. La doar 10 ani ai săi avea să treacă prin mai mult de 13 operaţii.
Ziua de 18 mai 2007 nu a făcut excepţie de la regula lui Andrei, un băieţel de numai 10 ani din Oradea. Cum a terminat cu lecţiile, cum s-a urcat pe bicicletă şi s-a luat la întrecere cu unul dintre prietenii săi, în parcul din apropierea casei sale. Soarele le picta în obraji bujori, iar zburdălnicia copiilor nu mai avea margini. Nimic nu părea să le zdruncine veselia acelei zile. Întrecerea dintre cei doi prieteni se înteţise. La un moment dat, ghiozdanul colegului său a lovit roata bicicletei lui Andrei. Dezechilibrat, fără să se mai poată sprijini de ceva, Andrei s-a răsturnat aterizând chiar pe linia de tramvai din faţa lor. Piciorul său drept a ajuns direct sub roţile aprige ale maşinăriei. Îngrozit, vatmanul a încercat din răsputeri să-i oprească şuvoiul de sânge ce se scurgea din piciorul sfărâmat al băiatului.
URGENŢÅ. În aşteptarea echipelor SMURD şi a Poliţiei, Andrei vedea cum din osul piciorului său, parcă explodat, zeci de schije se răspândiseră împrejur. Aproape leşinat, cu cureaua vatmanului bine strânsă deasupra genunchiului, băiatul a fost transportat de urgenţă la Spitalul de Pediatrie din oraş. Diagnosticul pe care medicii l-au pus a fost traumatism grav al membrului inferior drept. "Piciorul nu mai poate fi salvat. Trebuie amputat", i-au spus sec, medicii din Oradea mamei lui Andrei, Gavriş Anca. Cu lacrimi în ochi şi disperarea în voce, femeii i-a fost imposibil să accepte că băiatul său, fotbalist înrăit, avea să îşi petreacă de atunci viaţa sprijinindu-se într-o cârjă, cu jumătate de picior lipsă.
RECONSTRUIREA PICIORULUI. Sfătuită de prieteni, mama băiatului a luat legătura cu medicul Gălăţeanu de la Spitalul Militar. "A venit special din concediu pentru a-l opera pe fiul meu", spune femeie cu recunoştinţă în glas. "Trei zile le-au trebuit medicilor pentru a-i stabiliza starea, i-au făcut transfuzii pentru că pierduse foarte mult sânge, după care a urmat operaţia", spune femeia. Andrei avea să treacă atunci prin una dintre cele 13 operaţii pe care a trebuit să le suporte de-a lungul a mai puţin de un an de zile. "Doctorul Gălăţeanu a reuşit să reconstruiască piciorul, îmbrăcându-l cu muşchi şi piele luate din partea superioară a piciorului. Transplantul însă nu a reuşit. După câteva zile s-a instalat necroza. Medicul ne-a avertizat că e posibil ca partea refăcută să putrezească. Şi aşa s-a întâmplat". Vocea mamei tremură. Numai ea şi copilul său ştiu cel mai bine chinul prin care trec. Suferinţă şi durerea erau atât de mari, că oricine ar fi zis că e imposibil să le poată duce un copil de numai 10 ani. Dumnezeu însă, i-a întărit în permanenţă. Copilul încerca să zâmbească în prezenţa mamei, iar mama strângând din dinţi, îşi mângâia băiatul, promiţându-i că o să se facă bine. Prietenii însă, nu au lăsat-o la greu şi mână de la mână au reuşit să acopere cheltuielile de spitalizare, Casa de asigurări refuzând să plătească vreun leu, spunând, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi când asigurările de sănătate nu ar fi fost plătite, că a fost "accident din culpă".
DOUÅ OPERAŢII ÎNTR-UNA. Destinul lui Andrei părea să ia chipul întunecat al unei vieţi triste, trăite în neputinţă şi regret. Pe umerii mamei atârna parcă mai mult ca niciodată tăria şi convingerea cu care îşi jurase că o să aibă grijă de copilul său. A aflat în cele din urmă de profesorul Georgescu de la Spitalul de Recuperare şi chirurgie plastică din Cluj-Napoca. Acolo, după ce au parcurs din nou traseul greu şi obositor al analizelor, Andrei a fost supus iar unei intervenţii chirurgicale. După mai bine de 4 ore de operat, profesorul iese din sala de operaţie şi cere permisiunea mamei de a continua cu o altă operaţie, în prelungirea primeia. "A ieşit din operaţie pe la 6 jumătate seara, după 12 ore de migălit la piciorul băiatului meu. Doctorul era mai optimist, însă rezultatele nu au fost dintre cele scontate", spune mama băiatului.
ALOCAŢIA, SINGURUL VENIT. La 5 februarie 2008, Andrei avea să fie supus unei alte intervenţii chirurgicale, după ce săptămâni întregi durerea îi fusese calmată cu sedative. "Profesorul Georgescu a încercat să facă un transfer de os, un aşa-zis polimer osos. Inelul de creştere al osului fiind afectat, capacitatea lui de a creşte trebuia recuperată", povesteşte mama lui Andrei. Acest timp de intervenţie chirurgicală, atât de des efectuat în Statele Unite, avea să fie pentru a doua oară realizat în ţara noastră, primul fiind efectuat la Timişoara. Din nefericire, costul materialelor pentru o asemenea operaţie, mai precis al transplantului propriu-zis, nu este acoperit de CAS. Cu toate acestea, mama băiatului nu a pregetat. După ce spitalul a acceptat ideea de a se angaja la operaţie prin plata unui avans, mama a rămas să găsească resursele pentru a acoperi cheltuielile de 5.400 de euro pentru transplant. Dar din alocaţia unei persoane cu handicap şi din salariul unei mame e practic imposibil să strângi o astfel de sumă, atât de mare pentru cei cărora le intră în casă, lunar, câteva milioane de lei vechi. Punând mână de la mână, soarta lui Andrei se poate schimba în bine. Acasă, pe raftul special pregătit pentru a aduna trofee, unde de altfel îşi şi pătrează primul premiu câştigat cu echipa de fotbal, poate adăuga şi altele. Şansele de vindecare pe care băiatul le are sunt foarte mari, în viziunea medicilor români. În lipsa banilor însă, totul este în zadar. Andrei este un copil. Deşi se află de luni bune pe un pat de spital, cu piciorul imobilizat, mintea lui "aleargă" parcurile şi terenurile de sport. Acum, visul lui este doar să poată merge. Să-i ducem visul până la capăt!
Îi plăcea să joace fotbal, iar cea mai mare plăcere a sa era să alerge încolo şi-ncoace cât era ziulica de mare. N-apuca bine să vină de la şcoală, că repede îşi azvârlea ghiozdanul cât colo, căutând apoi metode diverse pentru a-şi îndupleca bunicii să-l lase afară, cu prietenii,la joacă. Într-una din zile, Andrei şi-a văzut însă piciorul zdrobit de roata unui tramvai. La doar 10 ani ai săi avea să treacă prin mai mult de 13 operaţii.
Ziua de 18 mai 2007 nu a făcut excepţie de la regula lui Andrei, un băieţel de numai 10 ani din Oradea. Cum a terminat cu lecţiile, cum s-a urcat pe bicicletă şi s-a luat la întrecere cu unul dintre prietenii săi, în parcul din apropierea casei sale. Soarele le picta în obraji bujori, iar zburdălnicia copiilor nu mai avea margini. Nimic nu părea să le zdruncine veselia acelei zile. Întrecerea dintre cei doi prieteni se înteţise. La un moment dat, ghiozdanul colegului său a lovit roata bicicletei lui Andrei. Dezechilibrat, fără să se mai poată sprijini de ceva, Andrei s-a răsturnat aterizând chiar pe linia de tramvai din faţa lor. Piciorul său drept a ajuns direct sub roţile aprige ale maşinăriei. Îngrozit, vatmanul a încercat din răsputeri să-i oprească şuvoiul de sânge ce se scurgea din piciorul sfărâmat al băiatului.
URGENŢÅ. În aşteptarea echipelor SMURD şi a Poliţiei, Andrei vedea cum din osul piciorului său, parcă explodat, zeci de schije se răspândiseră împrejur. Aproape leşinat, cu cureaua vatmanului bine strânsă deasupra genunchiului, băiatul a fost transportat de urgenţă la Spitalul de Pediatrie din oraş. Diagnosticul pe care medicii l-au pus a fost traumatism grav al membrului inferior drept. "Piciorul nu mai poate fi salvat. Trebuie amputat", i-au spus sec, medicii din Oradea mamei lui Andrei, Gavriş Anca. Cu lacrimi în ochi şi disperarea în voce, femeii i-a fost imposibil să accepte că băiatul său, fotbalist înrăit, avea să îşi petreacă de atunci viaţa sprijinindu-se într-o cârjă, cu jumătate de picior lipsă.
RECONSTRUIREA PICIORULUI. Sfătuită de prieteni, mama băiatului a luat legătura cu medicul Gălăţeanu de la Spitalul Militar. "A venit special din concediu pentru a-l opera pe fiul meu", spune femeie cu recunoştinţă în glas. "Trei zile le-au trebuit medicilor pentru a-i stabiliza starea, i-au făcut transfuzii pentru că pierduse foarte mult sânge, după care a urmat operaţia", spune femeia. Andrei avea să treacă atunci prin una dintre cele 13 operaţii pe care a trebuit să le suporte de-a lungul a mai puţin de un an de zile. "Doctorul Gălăţeanu a reuşit să reconstruiască piciorul, îmbrăcându-l cu muşchi şi piele luate din partea superioară a piciorului. Transplantul însă nu a reuşit. După câteva zile s-a instalat necroza. Medicul ne-a avertizat că e posibil ca partea refăcută să putrezească. Şi aşa s-a întâmplat". Vocea mamei tremură. Numai ea şi copilul său ştiu cel mai bine chinul prin care trec. Suferinţă şi durerea erau atât de mari, că oricine ar fi zis că e imposibil să le poată duce un copil de numai 10 ani. Dumnezeu însă, i-a întărit în permanenţă. Copilul încerca să zâmbească în prezenţa mamei, iar mama strângând din dinţi, îşi mângâia băiatul, promiţându-i că o să se facă bine. Prietenii însă, nu au lăsat-o la greu şi mână de la mână au reuşit să acopere cheltuielile de spitalizare, Casa de asigurări refuzând să plătească vreun leu, spunând, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi când asigurările de sănătate nu ar fi fost plătite, că a fost "accident din culpă".
DOUÅ OPERAŢII ÎNTR-UNA. Destinul lui Andrei părea să ia chipul întunecat al unei vieţi triste, trăite în neputinţă şi regret. Pe umerii mamei atârna parcă mai mult ca niciodată tăria şi convingerea cu care îşi jurase că o să aibă grijă de copilul său. A aflat în cele din urmă de profesorul Georgescu de la Spitalul de Recuperare şi chirurgie plastică din Cluj-Napoca. Acolo, după ce au parcurs din nou traseul greu şi obositor al analizelor, Andrei a fost supus iar unei intervenţii chirurgicale. După mai bine de 4 ore de operat, profesorul iese din sala de operaţie şi cere permisiunea mamei de a continua cu o altă operaţie, în prelungirea primeia. "A ieşit din operaţie pe la 6 jumătate seara, după 12 ore de migălit la piciorul băiatului meu. Doctorul era mai optimist, însă rezultatele nu au fost dintre cele scontate", spune mama băiatului.
ALOCAŢIA, SINGURUL VENIT. La 5 februarie 2008, Andrei avea să fie supus unei alte intervenţii chirurgicale, după ce săptămâni întregi durerea îi fusese calmată cu sedative. "Profesorul Georgescu a încercat să facă un transfer de os, un aşa-zis polimer osos. Inelul de creştere al osului fiind afectat, capacitatea lui de a creşte trebuia recuperată", povesteşte mama lui Andrei. Acest timp de intervenţie chirurgicală, atât de des efectuat în Statele Unite, avea să fie pentru a doua oară realizat în ţara noastră, primul fiind efectuat la Timişoara. Din nefericire, costul materialelor pentru o asemenea operaţie, mai precis al transplantului propriu-zis, nu este acoperit de CAS. Cu toate acestea, mama băiatului nu a pregetat. După ce spitalul a acceptat ideea de a se angaja la operaţie prin plata unui avans, mama a rămas să găsească resursele pentru a acoperi cheltuielile de 5.400 de euro pentru transplant. Dar din alocaţia unei persoane cu handicap şi din salariul unei mame e practic imposibil să strângi o astfel de sumă, atât de mare pentru cei cărora le intră în casă, lunar, câteva milioane de lei vechi. Punând mână de la mână, soarta lui Andrei se poate schimba în bine. Acasă, pe raftul special pregătit pentru a aduna trofee, unde de altfel îşi şi pătrează primul premiu câştigat cu echipa de fotbal, poate adăuga şi altele. Şansele de vindecare pe care băiatul le are sunt foarte mari, în viziunea medicilor români. În lipsa banilor însă, totul este în zadar. Andrei este un copil. Deşi se află de luni bune pe un pat de spital, cu piciorul imobilizat, mintea lui "aleargă" parcurile şi terenurile de sport. Acum, visul lui este doar să poată merge. Să-i ducem visul până la capăt!
Donaţii
Prietenii, rudele, oameni cărora nici măcar nu le-a văzut chipul au ajutat-o pe mamă, aceasta reuşind să strângă aproape 34 de milioane de lei vechi. Mai rămân însă peste 4.500 de euro pe care femeia, singură, trebuie să-i vireze în contul spitalului. Pentru toţi cei care îl pot ajuta pe Andrei să ajungă iar pe terenul de fotbal, pe numele Puşkaş Andrei, la Banca Transilvania, sucursala Bihor, Oradea, s-au deschis următoarele conturi:
- în lei: RO53BTRL00501201I73380XX
- în valută: RO28BTRL00504201I73380XX
