“Vreau să merg acasă!”

 “La ce bun să stau atîta prin spitale?”, se tot întreabă copilul. Are 5 ani şi boala de care suferă, leucemia, i-a slăbit braţele şi picioarele, i-a şterpelit părul bălai, i-a furat copilăria.

 “La ce bun să stau atîta prin spitale?”, se tot întreabă copilul. Are 5 ani şi gîndul îl poartă mereu către casa sa înconjurată de munţi, către animalele din bătătură, către copiii cu care se lua la trîntă. Boala de care suferă, leucemia, i-a slăbit braţele şi picioarele, i-a şterpelit părul bălai, i-a furat copilăria.

Pe Ferike nici boala nu-l mai întristează, nici acele înfipte în mînuţă, nici părul ce i-a căzut puhoi de cînd tot locuieşte prin spitale, nici orele în care trebuie să stea nemişcat, de parcă trupul, jucăuş şi agitat, ar fi, dintr-o dată, de piatră. Pe băiatul de 5 ani îl enervează la culmea regimul ăla afurisit pe care trebuie să-l tot ţină, cînd sufletul lui pofteşte la toate bunătăţile cu care mama îl răsfăţa acasă şi mai cu seamă momentele în care îşi aduce aminte de animalele de la ţară, atît de dragi, pe care nu le mai poate îngriji şi de “cît de inutil se simte cînd stă în pat, fără să facă nimic”, spune cu voce tristă mama copilului.

Dor de “afară”

Avea 2 ani şi jumătate cînd doctorii i-au descoperit boala. Mişcările anemice, lipsa poftei de mîncare, moleşeala şi durerea din mîini şi din picioare i-au pus pe gînduri pe părinţii săi. Analizele de la spitalul din Baraolt nu arătau deloc bine. “Şi dacă o fi vreo greşeală?”, şi-a spus mama şi au luat calea spitalului din Sfîntul

Gheorghe. Auziseră ei de soarta tragică a atîtor copii de-o seamă cu Ferike, şi-au făcut cruce, temători de voinţa Domnului, au zis un “Doamne ajută” şi au mers mai departe. Pînă cînd boala a pus gheara şi pe trupul micuţului lor. Verdictul final a venit de la Spitalul Fundeni din Bucureşti. Copilul, atît de dorit de cei doi, avea leucemie acută limfoblastică tip B. De mai bine de două luni, Ferike, alături de mama sa, stă clipă de clipă pe un pat de spital. Acolo ascultă poveştile spuse de mama, acolo mănîncă supa de care s-a săturat, tot acolo se bucură de vizita tatălui său şi suferă cînd durerile îl încearcă. A ajuns la a cincea cură de citostatice. Mai are patru. Cinci zile, nonstop, face citostatice, apoi are două săptămîni de pauză. Cinci zile în care nu se poate mişca, nu se poate juca, ţine regim şi trebuie să uite de prietenii pe care şi i-a făcut în cămăruţa aceea albă, plină de medicamente, de icoane şi de mame cu ochi roşii şi obraji udaţi în permanenţă de lacrimi. Dacă îl întrebi care e dorinţa sa cea mai arzătoare, nu îţi spune că ar vrea vreo jucărie, nici că-i dornic să vadă vreun desen animat. Ferike îşi doreşte să meargă acasă. Chiar şi aşa, cu tot cu boală...

Şansa străinătăţii

“Ni s-a spus la început că băiatul nostru nu are nevoie de transplant, se poate vindeca doar cu tratament. Doamne, cîtă speranţă aveam. Cîte rugăciuni am înălţat către Domnul! Şi după opt luni de zile de tratament, copilul a intrat în remisie totală”, povesteşte mama băiatului. Vreme de un an şi jumătate, lună de lună, femeia îşi căra copilul în braţe, prin trenuri şi autobuze aglomerate, pînă la Fundeni, pentru controalele, puncţiile şi analizele cu care cel mic deja se obişnuise. Ce bucurie era cînd medicii îi spuneau că totul merge bine, că starea lui Ferike este bună! A trebuit să vină vara acestui an ca să arunce familia Szocs din nou în disperare. Analizele au arătat o recădere neurologică. Pe fişa băiatului, medicii au notat: “Semne meningiene şi strabism”. “Are boala în măduvă”, spune mama copilului şi vocea sa capătă ecourile neputinţei. Transplantul de măduvă osoasă este singura soluţie a supravieţuirii lui Ferike. Copilul însă parcă nu mai are stare.

Nici jucăriile pe care mama i le cumpără, nici vorbele gingaşe şi încurajatoare parcă nu-l mai liniştesc. Din cînd în cînd, atunci cînd sala de joacă este deschisă în spital, ce mai reuşeşte să se înveselească. Tatăl îi vede ochii trişti cînd vine în vizită. Pleacă spre casă cu sufletul greu şi amar şi-şi spune pe drum, parcă mai aprig, mai cu putere, că fiul său trebuie să ajungă în străinătate. Cine să-i dea omului însă mai bine de 150.000 de euro, cît ar costa transplantul? A vorbit el cu medici de peste tot, a întrebat, s-a sfătuit, ba a trimis şi o scrisoare către toate ocoalele silvice din ţară, către colegii săi pădurari, doar-doar povestea tristă a fiului său va impresiona pe cei peste 20.000 de lucrători. Băiatul cu ochi albaştri priveşte dincolo de geamul camerei de spital. Minute în şir.

Şi dorul de acasă devine şi mai aprig...

În dar, pentru un copil de cinci ani!

Operaţia de transplant de măduvă osoasă se poate realiza în Ungaria, Austria sau Germania. De-ndată ce banii sînt strînşi, oricare dintre clinicile din aceste ţări îl poate primi pe micuţ. Pentru cei care îl pot ajuta pe Ferike, la BCR , sucursala Baraolt, pe numele tatălui, Szocs Ferenc, s-au deschis următoarele conturi:

. în RON: RO04 RNCB 0125 0534 9229 0003;

. în USD: RO74 RNCB 0125 0534 9229 0004;

. în EUR: RO47 RNCB 0125 0534 9229 0005;

. în HUF: RO20 RNCB 0125 0534 9229 0006;

Cod Swift: RNCBROBU.

Societatea Naţională de Cruce Roşie a României – Filiala Judeţeană Covasna a deschis la BCR, filiala Sf. Gheorghe, un alt cont:

. în RON: RO55 RNCB 0124 0380 2054 0039;

Cod Swift: RNCBROBU.