Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 2007, oficialii din Sănătate şi-au propus să reducă numărul dependenţilor de nicotină din România lansând programul „Stop Fumat”. Rezultatul: numărul fumătorilor a crescut. În schimb, medicamentele pentru care autorităţile plătesc sute de mii de euro anual din bugetul de stat taie „pofta” de nicotină, predispun la depresii şi sinucidere. Psihologii spun că pilulele sunt inutile.
Campania antitabagism a fost lansată de Ministerul Sănătăţii cu ajutorul Mihaelei Rădulescu, în ipostaze provocatoare. Toate panourile din ţară au fost acoperite cu imaginea prezentatoarei tv în lenjerie intimă, roşie, cu scopul de a determina toţi oamenii, dar mai ales pe tinerii „inteligenţi şi foarte destupaţi la minte, dar şi la imaginaţie”, să se lase de fumat. „Pictorialul” de 700.000 de euro nu a avut nici pe departe efectul scontat. Din contră: numărul fumătorilor a crescut în anul ce a urmat lansării programului antitabac. Dacă în 2007 ponderea fumătorilor români era de 30% din populaţia adultă, în 2008 procentul a crescut la 32,4%, cifre valabile şi în 2013. Situaţia nu este mai bună nici după opt ani. În 2015, prevalenţa fumatului în România este de 39,5 la bărbaţi şi 23,4 la femei, media fiind de 31,45%, conform Statisticii Mondiale a Sănătăţii 2015, publicată recent de OMS.
Periculoase, dar fără bani
Riscul de sinucidere lentă cu tutun este combătut de autorităţi cu două medicamente controversate şi nici nu este nevoie de zeci de acte şi dosare pentru a intra în posesia lor. „Medicamentele utilizate sunt cele aprobate de Ministerul Sănătăţii şi recomandate de OMS şi ghidurile clinice internaţionale: Champix (Vareniclinum) şi Zyban (bupropionum). Se dau gratuit persoanelor care vor să renunţe la fumat”, ne-a comunicat coordonatorul programului, dr. Teodora Ciolompea.
Mai mult, la telefonul verde aflăm că „procedura e simplă: nu trebuie depus un dosar. După ce participaţi la grupul de discuţii de la (institutul n.n.) Marius Nasta, sunaţi şi vă faceţi o programare. Dacă apare recidiva, puteţi reveni. O să vi se recomande două şedinţe de consiliere psihologică”.
Ceea ce nu spun medicii implicaţi în salvarea fumătorilor este că ambele medicamente cumpărate de Ministerul Sănătăţii se află pe o listă neagră. Pus pe piaţă în 1998, Zyban este un antidepresiv la bază, iar Champix acţionează prin blocarea receptorilor de nicotină din creier şi a fost implicat în scandaluri încă de la introducerea sa în terapia tabagismului, în 2006, fiind asociat cu numeroase cazuri de depresii şi suicid. Inclusiv în România au fost raportate depresii şi tentative de sinucidere, potrivit reprezentaţilor Agenţiei Naţionale a Medicamentului. La „telefonul verde” se vorbeşte doar despre reacţii moderate, cum ar fi „o tristeţe uşoară”, însă lista reacţiilor adverse postată pe site-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) este cu mult mai lungă. Reacţii cutanate severe care pun viaţa în pericol, crize convulsive, a gurii şi a gâtului (cu comproumflarea extremităţilor, a feţei, miterea funcţiei respiratorii), greaţă, hipertensiune arterială, infarct miocardic sau accident vascular cerebral sunt doar o parte din lunga listă de efecte adverse. De asemenea, apar frecvent tulburări psihice: coşmaruri, insomnie, panică, anomalii de gândire, schimbări de dispoziţie, depresie, halucinaţii şi cu o frecvenţă necunoscută - ideaţie suicidară, psihoze, agresivitate.
Potrivit datelor oficiale, 5.000 de români sunt trataţi anual cu pilulele care le taie pofta de fumat. La un cost mediu de 400 de lei pe persoană, cum reiese din normele de aplicare a programelor naţionale, înseamnă că autorităţile bagă în conturile producătorilor de medicamente circa 2.000.000 de lei (450.000 de euro) anual pentru aceste pilule periculoase. Bani cheltuiţi, în ciuda faptului că psihoterapeuţii susţin că medicamentele nu sunt recomandate: „Fumatul este un viciu care combină două componente: adicţia de nicotină (10%) şi condiţionarea psihologică (90%), iar cea mai bună abordare este consilierea psihologică”.
