x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Terapii complementare Revoluţie bio în Bărăgan

Revoluţie bio în Bărăgan

de Diana Rucinschi    |    18 Aug 2008   •   00:00
Revoluţie bio în Bărăgan

INIŢIATIVĂ ● "Paradisul bio" din judeţul Ialomiţa
În ciuda dezinteresului autorităţilor şi a neîncrederii clienţilor un ialomiţean a reuşit să creeze un veritabil "paradis bio" integrat în Bărăgan, care l-a uimit pe un specialist olandez venit în vizită. Mai mult, a încercat să le deschidă ochii şi tinerilor din comună în ceea ce priveşte agricultura organică. 



INIŢIATIVĂ ● "Paradisul bio" din judeţul Ialomiţa
În ciuda dezinteresului autorităţilor şi a neîncrederii clienţilor un ialomiţean a reuşit să creeze un veritabil "paradis bio" integrat în Bărăgan, care l-a uimit pe un specialist olandez venit în vizită. Mai mult, a încercat să le deschidă ochii şi tinerilor din comună în ceea ce priveşte agricultura organică.  

Petrică Munteanu a venit şi anul acesta cu pepeni biologici în Piaţa Norilor din Bucureşti. Este al cincelea an în care numai ambiţia şi pasiunea pentru ceea ce face îl aduc aici, pentru că nici inerţia autorităţilor, nici suspiciunea clienţilor sau rautăţile unor producători de produse convenţionale nu îl pot motiva să continue. "Agricultura ecologică rămîne un vis frumos, o pasiune, ne place să lucrăm curat. Dar sprijinul statului a însemnat pînă acum doar promisiuni nerespectate, iar în România nu există încă piaţă pentru produsele noastre. Oamenii nu sînt informaţi, nu au cultură. Încercam zilele trecute să îmbii cu un pepene o bătrînică. Ştiţi ce mi-a zis: «Maică, io am mîncat fructe şi legume cu chimicale toată viaţă, n-are rost să mă mai apuc acum să mănînc d-astea curate. Să mănînce copiii ăştia». Eu unul am noroc că am şi alte venituri şi pot să îmi întreţin pasiunea, dar mulţi au trebuit să renunţe", povesteşte cu un surîs amar Petrică Munteanu. Ialomiţeanul nu se dă însă bătut. Şi nu se mulţumeşte să-şi cultive produsele şi să le vîndă. A făcut un proiect de cinci culturi bio pentru ICPA Bucureşti, finalizat cu o dezbatere în comuna sa, Traian, din judeţul Ialomiţa, la care a invitat specialişti, care să-i iniţieze pe tinerii producători în tainele agriculturii organice.

"CITADELA VERDE". Munteanu s-a apucat de agricultură după vreo 18 ani lucraţi într-un institut de cercetare proiectare şi alţi cîţiva la Electromagnetica Bucureşti pentru că, spune el, nu se simţea fericit, împlinit. Trecerea la agricultura biologică s-a făcut în mod firesc, din dorinţa de a "lucra curat". A început să studieze, a trecut prin perioada de conversie, a respectat toţi paşii necesari, iar în 2003 a fost certificat. Şi a ajuns să deţină acum un veritabil "paradis bio" întins pe 40 de hectare şi împărţit în patru parcele. Pe trei dintre ele cultivă cereale biologice, iar a patra este alocată legumiculturii, livezii şi animalelor. Aceasta din urmă îi este şi cea mai dragă, pentru că în ea a investit cel mai mult: a tras utilităţi, a construit o căsuţă pentru paznici şi a transformat-o într-o "citadelă verde". Astfel, din cele 12 hectare pe care se întinde, trei sînt alocate perdelei de salcîmi, o idee personală a lui Munteanu. "Am plantat în 2000 şi 2001 vreo 20.000 de puieţi de salcîmi. Nu m-a învăţat nimeni să fac asta, dar aşa m-am gîndit eu că ar fi bine să protejez culturile ecologice de substanţele pe care le-ar putea purta vîntul de la vecinii mei care fac agricultură convenţională. Nu au produs nimic pînă acum, dar am luat anul ăsta şase stupi, pentru că am citit că floarea de salcîm începe să secrete mierea pentru albine după opt-nouă ani de la plantare şi vreau să mă apuc şi de apicultură", spune Petrică Munteanu.

CULTURILE. Pe restul de nouă hectare se întind culturile bio şi pasc animalele. "Am o livadă de 1,5 hectare plantată în 2004 cu meri, caişi, pruni, vişini, cireşi, peri, gutui şi piersici, care o să înceapă să dea roade la anul. Apoi sînt culturile care se rotesc: mazăre pentru păstaie, cartofi timpurii, ceapă, tomate, varză, dovlecei, pepeni. Tehnica ecologică presupune o bună rotaţie a culturilor, pentru că în rest nu ai foarte multe mijloace de a le proteja de diverşii agenţi." Animalele le-a cumpărat în 2006, pentru că dorea să îşi producă singur îngrăşămîntul şi le hrăneşte cu porumb ecologic, de asemenea din producţie proprie.

Costuri versus profituri. Agricultura ecologică este pretenţioasă, iar producţiile la hectar sînt mai mici comparativ cu cele convenţionale. Cîştigurile acoperă cheltuielile, abia mai lăsînd ceva în plus. "Eu cheltuiesc cam un miliard pe an pentru cele 40 de hectare. Am oameni angajaţi, pentru că nu poţi să faci agricultură bio pe o suprafaţă aşa mare singur. Certificarea, care trebuie făcută în fiecare an, costă între 400 şi 100 de euro. În plus, trebuie să plătesc cele două tarabe pe tot anul chiar dacă eu vînd doar trei luni. Iar statul nu îi sprijină deloc pe producătorii bio. Dacă afară subvenţiile ajung pînă la 500 de euro la hectar, aici Ministerul Agriculturii ne promisese 90 de euro la hectar. Dar nu i-au mai dat nici pe ăia, pentru că au zis că s-a stricat ceva la programul trimis la Bruxelles exact la partea noastră. Acum au spus că vor da 425 de lei la hectar, dar numai celor aflaţi în conversie. Aşa că atunci cînd trag linie, văd că îmi acopăr cheltuielile şi mai rămîn vreo 200 de milioane, dacă anul a fost bun".

Bostanii ecologici

Chiar mai dificile decît lucrările în sine sînt însă încercările de a convinge cumpărătorii de avantajele produselor sale bio. Unii strîmbă din nas la vederea preţului, chiar dacă este doar cu puţin mai mare decît al produselor convenţionale (pepenii, spre exemplu, îi vinde cu 1,2 lei în condiţiile în care cei convenţionali se vindeau în aceeaşi piaţă cu 1 leu), alţii se uită nedumeriţi şi chiar suspicioşi la etichetă. O doamnă chiar nu s-a putut abţine să întrebe dacă sînt pepeni româneşti. Bostanii au fost una dintre primele culturi puse de Muntenu. Producerea lor este destul de migăloasă, ca de altfel în cazul tuturor culturilor bio, pentru că nu ai voie să foloseşti produse chimice, de sinteză sau de contact. "Singurul produs permis este zeama bordeleză, pe bază de sulfat de cupru şi var. În rest, se fac lucrări de întreţinere manuale şi mecanice şi trebuie bine irigaţi, dacă vrei să ai o recoltă bună". Anul acesta Munteanu a obţinut 30 de tone de pe cele circa trei hectare cultivate cu pepeni. Nici de data aceasta nu se va îmbogăţi cu siguranţă, pentru că spune că a băgat vreo 30-40 de milioane şi speră că va obţine vreo 50-60 de milioane.

Olandezul

În 2006, la Ministerul Agriculturii a venit un specialist olandez care a dorit să vadă pe lîngă statisticile fade şi cum merg lucrurile pe teren, adică să vadă o fermă bio. Mîndre să se laude cu producătorii autohtoni, chiar dacă de altfel nu fac nimic pentru a-i ajuta, oamenii de la minister l-au adus pe olandez la ferma lui Petrică Munteanu. Olandezul a fost fascinat de "paradisul bio" şi mai ales de perdeaua de salcîmi. "M-a şi invitat în Olanda, dar nu am putut să merg", povesteşte mîndru de data aceasta Munteanu.

×
Subiecte în articol: munteanu bio