Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu ne mai sfiim să ne exprimăm vădit frustrările, pornim certuri din senin şi fără motiv, ridicăm tonul cu uşurinţă când ni se pare că nu suntem înţeleşi, ne enervăm foarte repede şi nu de puţine ori aruncăm cu jigniri. Un număr parcă tot mai mare de bărbaţi şi femei deopotrivă se regăsesc în această atitudine agresivă care pare că a luat locul comunicării paşnice în cuplu.
"Agresivitatea a existat dintotdeauna în unele relaţii de cuplu, doar că în ultimii ani ea a ieşit mai mult la suprafaţă. În zilele noastre ne manifestăm cu toţii, şi bărbaţi, şi femei, mai puţin cenzuraţi şi rigidizaţi de norme, valori şi principii care până nu de mult ne ţineau într-o stare de ascundere a ceea ce simţeam şi gândeam.
Ne permitem, ne dăm voie să fim mai manifeşti, pe de o parte, pentru că cenzurile sociale şi morale au mai slăbit în ultimele decenii, iar pe de altă parte, pentru că tot ceea ce este ţinut ascuns de-a lungul timpului izbucneşte violent la suprafaţă la un moment dat", spune psihologul Ştefania Niţă, de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.
Agresivitatea este indicatorul unei comunicări afective precare. Când cei doi nu-şi mai exprimă prin cuvinte emoţia, bucuria, nemulţumirile, suferinţa, ies la iveală aceste manifestări agresive şi nu de puţine ori violente. Care este finalitatea unei asemenea relaţii? "Sunt cupluri care rămân ani de zile într-o relaţie de dependenţă a agresorului faţă de victimă şi a victimei faţă de agresor.
Sunt frecvente cazurile de abuz casnic în care, deşi agresată constant şi uneori cu riscul de a-şi pierde viaţa, victima nu poate să se desprindă de agresor. Legătura dintre aceşti parteneri este puternică şi se confruntă cu o dificultate de separare. Relaţia se poate derula în acest mod întreaga viaţă, cei doi gândind că "ne certăm, suntem mai temperamentali, dar ne împăcăm mereu".
CUM REACŢIONĂM?
Tăcerea sau atitudinea rezervată nu înseamnă în mod obligatoriu mai puţină agresivitate, uneori din contră. "Agresivitatea se poate manifesta sub două forme: pe de o parte, agresivitatea manifestată sub formă de răbufniri ori izbucniri violente verbal şi fizic, iar pe de altă parte se poate manifesta sub forma tăcerii. Cu alte cuvinte, putem fi agresivi - activi şi agresivi - pasivi.
De cele mai multe ori, agresivitatea pasivă manifestată prin tăceri prelungite şi lipsa de reacţii este cea care declanşează agresivitatea manifestă (activă) a partenerului care pune în cuvinte sau/şi în acţiuni ceea ce partenerul pasiv - agresiv nu exprimă", potrivit psihologului Ştefania Niţă. De partea cealaltă, o reacţie la fel de agresivă ca a partenerului nu va rezolva criza de cuplu.
Pentru ca acest comportament agresiv să nu devină o normalitate în cuplu, cel mai potrivit este să se intervină imediat după primele manifestări ale acestuia. Nici unul dintre parteneri nu trebuie să-i tolereze celuilalt agresivitatea şi trebuie să îi atragă atenţia asupra acestui comportament ori de câte ori apare.
DE UNDE PROVINE?
Putem da vina pentru agresivitate pe stres, pe frustrările de la serviciu, pe problemele financiare. Potrivit psihologului, cuplurile agresive de astăzi reprezintă de multe ori oglinda agresivităţii manifestate în familia de origine. Fiecare partener poate veni în cuplul nou-format cu "bagajul agresiv" din relaţiile de familie. Indiferent care este sursa agresivităţii, nu există pentru aceasta scuze şi circumstanţe atenuante.
SOLUŢII
"Putem controla agresivitatea prin comunicare şi prin încercarea de a înţelege de unde vine şi ce semnificaţie au momentele în care simţim că explodăm şi că singurul lucru ce ne-a rămas de făcut este să ţipăm sau să trântim", ne sfătuieşte psihologul Ştefania Niţă. Dar cea mai eficientă soluţie de a rezolva această problemă este psihoterapia de cuplu.
