Autovindecare naturală fără medicamente

Sentimentele negative dăunează sănătăţii noastre. Dacă sufletul ne este bolnav, şi trupul va fi la fel. Bolile sunt doar semnale de alarmă pe care organismul nostru ni le transmite pentru a ne atenţiona că avem anumite emoţii sau gânduri negative pe care nu ar fi trebuit să le emitem către lumea înconjurătoare sau despre noi înşine.

Bolile sunt doar semnale de alarmă pe care organismul nostru ni le transmite pentru a ne atenţiona că avem anumite emoţii sau gânduri negative pe care nu ar fi trebuit să le emitem către lumea înconjurătoare sau despre noi înşine.

Din punct de vedere psiho­emoţio­nal, fiecare boală are o anumită semnificaţie, care este complet diferită de abordarea medicală obişnuită. Practic, în urma cercetărilor întreprinse în fizica cuantică s-a observat că o afecţiune la un organ ia naştere astfel: de fiecare dată când noi emitem un gând negativ, acesta transmite un anumit mesaj emoţional, o vi­braţie specifică şi care, asemenea undelor radio, se propagă în interior, către organul respectiv. Cu cât gân­dul este emis mai des şi cu o intensitate mai mare, cu atât vibraţia res­pectivă loveşte mai puternic orga­nul. În final, acolo începe să se defor­meze structura celulelor (vezi articolul “Ştii ce impact au gândurile tale?”), luând naştere un chist, un nodul sau o tumoare.

Aceasta înseamnă că orice sufe­rinţă sufletească, orice supărare mai puternică, orice judecată sau criti­că, resentiment, ură sau lipsă de ier­tare emise de noi pot agrava sta­rea sănătăţii noastre. Dacă sufletul nostru este bolnav, şi trupul nostru va fi la fel. Ce se întâmplă de regulă când descoperim că avem o boală? Ne simţim cumva nedreptăţiţi, ne supărăm chiar pe soartă şi, fără să vrem, nu înţelegem exact care este mesajul corpului nostru. Dacă l-am asculta, el ne-ar spune cât de negativ am gândit, cât de supăraţi am fost, cât de puţin ne-am putut ierta pentru că am greşit ceva sau cât de multe resentimente avem.

RECOMANDARE. Vindecarea începe întotdeauna cu acceptarea a tot ceea ce este, inclusiv a bolii pe care, în ultimă instanţă, tot noi am creat-o fără să ne dăm seama şi cu rezolvarea conflictului care i-a dat naştere. De aceea, complet se pot vindeca doar cei care şi-au schimbat atitudinea faţă de ceea ce înainte înţelegeau greşit. Tratând doar corpul sau organul respectiv, se tratează doar efectul, nu şi cauza bolii. Iar cauza este întotdeauna prezentă în gândurile noastre. Bolile cele mai grave iau naştere în special atunci când persoana bolnavă a strâns multă ură sau resentimente puternice în interior, nu poate ierta sub nici o formă sau are sentimente negative acute (furie extremă, tristeţe, teamă). Emoţiile negative nu trebuie lăsate să se acumuleze timp îndelungat; este recomandat să ne eliberăm de tot balastul dăunător pe care îl purtăm cu noi. Pentru nimeni şi nimic nu merită să ne supărăm atât de mult, încât să ne îmbolnăvim, mai ales că percepţia noastră despre acel lucru sau persoană poate fi complet eronată.

Această abordare emoţională a bolilor ar putea părea cel puţin ciudată pentru mulţi şi este firesc să fie aşa, întrucât reprezintă o explicaţie care abia de câţiva ani a început să fie dovedită ştiinţific. Trăim însă într-o eră informaţională cu acces la forme de instruire fabuloase, precum internetul, aşa cum nu a mai fost  niciodată posibil în istoria omenirii şi avem datoria de a ne autoeduca şi a nu respinge ideea că există şi alte modalităţi de tratament înainte de a alege să predăm armele în faţa bolii. Avem un singur trup, iar el merită toată atenţia şi dragostea noastră!

Mic dicţionar: Descoperă limbajul bolilor

Iată mai jos câteva dintre me­sajele pe care corpul nostru încearcă să ni le transmită atunci când ne îmbolnăvim:

afecţiuni la ficat – furie, mânie;

afecţiuni la inimă – probleme legate de iubire (inclusiv iubirea de sine);

afecţiuni la intestine – imposibilitatea de a digera orice situaţie şi de a accepta totul aşa cum este;

afecţiuni la organe de reproducere – probleme în cuplu; posibile probleme de identitate (ex.: femeile prea dure, masculinizate, care şi-au pierdut feminitatea);

afecţiuni la pancreas – persoane care nu au destulă “dulceaţă” în viaţa lor;

afecţiuni la rinichi – teamă excesivă;

alergii – “sunt alergic la cineva din anturajul meu”;

artrită – criticism excesiv, inflexibilitate; de obicei aceste persoane nu se simt iubite;

boli de sânge (ex. leucemie) – lipsa bucuriei în viaţă;

bronşită – tristeţe, tensiuni în familie;

cancer – durere adâncă şi re­sen­timent puternic; ură; de obicei, aces­te persoane nu pot ierta sau ac­cepta o situaţie sau persoană cu uşu­rinţă;

diabet – boala “lipsei de iubire”;

eczemă – erupţie de gânduri inflamatorii;

febră – furie: “ard pe dină­untru”;

gută – nevoia de a domina;

hemoroizi – frică; incapacitate de a te elibera;

indigestie – anxietate;

infecţii, inflamaţii – gânduri inflamatorii;

infecţii cu virusuri, paraziţi, bacterii – dai puterea altora în viaţa ta; te laşi invadat; eşti prea permisiv;

leşin – “prefer să nu fiu prezent aici”; “mi-e frică”;

ulcer – “nu sunt destul de bun”.

De câte ori sesizăm că avem o afecţiune este recomandat să reflec­tăm  asupra felului în care gândim, acţionăm şi reacţionăm, pentru că în percepţia noastră despre lumea înconjurătoare şi despre noi înşine se află cheia sănătăţii noastre. Dacă am greşit ceva, trupul nostru ne anunţă neîntârziat. Cu cât dăm mai multă atenţie semnalelor lui, cu atât suntem mai plini de vitalitate şi mai imuni la boli.