x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Trup, minte, suflet Ce se ascunde in spatele isteriei

Ce se ascunde in spatele isteriei

27 Noi 2007   •   00:00

"Este complet isterică." Mulţi spun asta la vederea unei persoane in plină criză de nervi. Insă orice persoană care se enervează este isterică?

"Este complet isterică." Mulţi spun asta la vederea unei persoane in plină criză de nervi. Insă orice persoană care se enervează este isterică? Şi de ce suntem tentaţi să credem că mai ales femeile sunt isterice? Ne lămureşte psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie. "Oricine se enervează din cănd in cănd. Este normal. Dacă facem o criză de nervi nu inseamnă in mod automat că suntem isterici. Ce face diferenţa? Conştientizarea motivului pentru care ne enervăm. Cu alte cuvinte nu este nici o problemă dacă ştim de ce ne vine să batem cu pumnul in masă. Devenim isterici in momentul in care nu ştim de ce facem acest lucru şi nu ne putem controla."

Trebuie ştiut de la inceput că isteria nu este o tulburare specific feminină (deşi denumirea provine din latinescul "histrius", care inseamnă uter). Atăt femeile, căt şi bărbaţii pot avea, in egală măsură, crize de isterie. O altă precizare făcută de psihologul nostru este că, in prezent, termenul de isterie nu mai este utilizat in literatura de specialitate, ci a fost inlocuit cu tulburarea de conversie. Pentru că isteria nu este altceva decăt convertirea unor trăiri, trecerea bruscă de la o stare la alta. In plus, prin utilizarea termenului de tulburare de conversie este evitată percepţia conform căreia isteria reprezintă o problemă stigmatizantă, degradantă, ruşinoasă. Altă greşeală este a confunda simptomele unor boli somatice (spasmofilie, hipocalcemie) cu isteria.

Nemulţumiri, conflicte, neimpliniri

Psihologul Ştefania Niţă defineşte isteria: "un mod de manifestare a unor trăiri". Mod care se poate traduce prin "acordă-mi atenţie, am nevoie de afecţiunea ta, am nevoie să simt că exist pentru tine". Isteria se manifestă prin crize de nervi, ţipete, plăns, manifestări ale furiei. Persoana respectivă trănteşte uşa, bufneşte, aruncă obiecte, injură. Criza atinge punctul culminant cănd persoana incepe să tremure şi chiar leşină.

Isteria este o tulburare care ascunde un conflict, o tensiune interioară, pe care persoana o ţine in suflet de o bună bucată de vreme. In momentul in care trece printr-o situaţie care trezeşte suferinţa sufletească mai veche, atunci persoana se poate manifesta in mod isteric. Astfel se mai eliberează din tensiunea care nu şi-a găsit rezolvare. Există persoane care fac crize de isterie foarte frecvent. La cea mai mică problemă apărută la serviciu sau acasă se enervează, plăng, trăntesc etc. De fapt, aceste persoane au o frustrare, o tensiune sau o nemulţumire, pe care nu ştiu cum să o rezolve, iar prin crizele de nervi se detensionează. Insă această modalitate de eliberare a tensiunii nu reuşeşte nici pe departe să rezolve conflictul interior.

Un eşec in viaţa personală, neimplinirea din punct de vedere sexual sau dificultăţile profesionale sunt tot atătea motive care duc la crize de isterie. Neimplinirile duc la acumularea tensiunii interioare care işi găseşte o supapă de evacuare prin manifestări specifice isteriei. Insă in acest fel, persoana respectivă se apără, se protejează de suferinţa sufletească. Istericul, ca şi depresivul sau anxiosul, nu face altceva decăt să-şi exprime suferinţa, pe care nu poate să o pună in cuvinte, dar nici nu poate să o ţină in suflet. Ca atare, cănd vedem o persoană care se manifestă isteric, de fapt vedem pe cineva care suferă intens in acele momente. Isteria poate fi aşadar şi o cale de eliberare a suferinţei.Â

Trăsături de personalitate

O persoană inclinată spre crize de isterie reuşeşte foarte greu să stabilească relaţii de la suflet la suflet. Pentru că, paradoxal, cu căt nevoia ei de afectivitate este mai mare, cu atăt teama de a se implica intr-o relaţie este mai puternică. Iar paradoxul nu se opreşte aici. Persoanele de tip isteric sunt agreabile, comunicative, extrovertite, active. Sunt persoane care ii atrag pe cei din jur ca un magnet, pentru că de obicei sunt persoane frumoase, carismatice. Ele creează un fel de miraj pe care il exercită in mod inconştient asupra celorlalţi tocmai pentru a le capta atenţia. Numai că, la un moment dat, manifestările isterice ies la suprafaţă, iar acel miraj de la inceput dispare subit. De fapt, aceste persoane doresc să atragă atenţia asupra lor, au nevoie de recunoaştere din partea celorlalţi şi nu se dau in lături de la a juca teatru şi de la a reacţiona exagerat pentru a capta interesul persoanelor din jur.

ORIGINE. Terapia in cazul isteriei este foarte complexă, pentru că tulburarea poate avea originea in cele mai ascunse unghere ale sufletului. O persoană nu se prezintă la psihoterapeut spunănd că suferă de crize de isterie. Ea nu este conştientă de acest lucru. Cele mai multe cazuri ajung la psihoterapeut din pricina altor probleme: stare de anxietate crescută, eşec, insomnii, oboseală prelungită inexplicabilă, crize frecvente de plăns, divorţ. Isteria iese la iveală pe parcursul terapiei.

EVOLUŢIE. Isteria incepe să se manifeste din copilărie. Fie copilul imită modelele din jur (părinţi, bunici), fie părintele nu reuşeşte să ţină in frău acea doză de isterie cu care orice copil se naşte. In măsura in care părintele stăpăneşte arta de a stabili cănd copilul are voie să facă un anumit lucru şi cănd nu are voie, atunci acesta nu va deveni un mic tiran care işi chinuie familia cu crize de isterie. Cănd părintele nu ii acordă atenţie sau cănd dimpotrivă ii acordă prea multă atenţie, copilul işi manifestă isteria in toată splendoarea. Dacă i se căntă in strună, el va continua să-şi manifeste isteria toată viaţa.

Sfatul psihologului

In cazul isteriei, psihologul Ştefania Niţă nu recomandată intotdeauna terapia de lungă durată. De obicei, persoanele isterice nu au răbdare, nu ştiu să-şi aplece atenţia asupra lor, motiv pentru care le este indicată psihoterapia de scurtă durată. Pe parcursul şedinţelor, o persoană isterică invaţă să reflecteze asupra propriei persoane, să analizeze ce se intămplă cu ea, de ce are anumite reacţii. O persoană isterică nu ştie de ce ţipă, de ce plănge, de ce trănteşte uşa. Ba mai mult, dă vina pe altcineva pentru aceste reacţii.

×
Subiecte în articol: cănd persoane psihologie crize isteria isterie