Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Toby este o broscuţă ţestoasă care obosită şi plictisită de viaţa ei captivă într-un bol de sticlă, ia decizia temerară de a porni în aventura vieţii ei. Profită de neatenţia familiei care o adoptase şi, când aceasta a lăsat-o să se plimbe singură prin grădină, Toby a pornit încotro a văzut, către ceea ce s-a dovedit a fi o călătorie iniţiatică. Toate acestea le-am aflat dintr-o carte pentru copii, scrisă de Sebastian Remus Crăciun şi Sorin Poclitaru. Este ilustrată cu desene impecabile, realizate cu acurateţe, talent şi gingăşie de Oana Chilariu Moruz. Sebi, are 12 ani, Sorin este un autor matur şi consacrat. Şi-au reunit forţa şi talentul pentru a naşte un volum în care alternează proza şi versul. ,,To be or not Toby” este titlul poveştii în care cunoaştem gândurile şi aventurile unei fiinţe necuvântătoare, ascunsă sub o carapace. De care, altminteri, este foarte mândră, Toby ştie: ,,toate broaştele ţestoase au aşa ceva, însă, nici una, garantez, nu face, de exemplu, transport de persoane cu ea, ci o ţine doar pe post de umbrelă de soare sau acoperiş în caz de ploaie şi grindină.” Aşa că Toby a propus furnicilor să facă pe intercity-ul şi să facă transport de furnici, pe care le căra cu tot cu proviziile lor în spate. Ce i se întâmplă broscuţei este de neimaginat, trăieşte situaţii limită, întâlniri halucinante cu vieţuitoare despre care habar nu avea că există, îndură foame cumplită şi îi este imposibil să înlocuiască salata şi varza cu urzici şi scaieţi. Viaţa ei de confort, alint şi siguranţă se terminase odată cu hotărârea de a pleca în lume.
Nu ştiu de cât timp nu am mai citit o carte pentru copii. Am aflat acum că este miraculos ca prin lectură să redevii copil.
Un copil talentat într-un scaun cu rotile şi o broscuţă şturlubatică
Pe autorul cel mic, care locuieşte în oraşul Câmpulung Moldovenesc, îl voi numi doar Sebi, pentru că a devenit prietenul meu deşi nu îl cunosc. Am primit această carte, pe care el a scris: ,,pentru oameni buni şi dragi, cu drag Seby!” Broscuţa Toby i-a aparţinut dar într-o zi a plecat. Stăpânul, pentru a rezista dorului şi tristeţii, a transformat întâmplarea într-o poveste frumoasă, imaginându-şi ce ar fi putut să trăiască vietatea lui dragă. Aceasta este a doua carte a lui Sebi, a mai publicat anterior o plachetă de versuri. Toate acestea ar fi ţinut doar de partea frumoasă a lumii, dacă Sebi nu ar fi fost blocat într-un cărucior cu rotile, de o boală cu diagnosticul ,,tetrapareză spastică”.
Iată cum scrie Sebi, transpus în gândurile broscuţei călătoare: ,,Cu gândurile la o masă copioasă şi cu burta mai suplă decât a unei manechine, am plecat bodogănind mai departe. Încercam să îmi imaginez că sunt într-o misiune şi sunt un faimos agent F.B.I. Ceva în jurul meu mirosea puternic, un miros înţepător chiar îmigâdila mult foamea.” Finalul poveştii, în versuri îi aparţine lui Sorin Poclitaru care se pune exemplar la mintea copiilor: ,,Eu caut doar îmbucătură/ Şi uite că ajung friptură/ Sau borş cu lobodă, tocană.../ Mai bine fug! Şi-o luă la goană/Ca o nălucă-n jos pe drum/ Şi cred că fuge şi acum/ Că nu s-a mai întors defel/ La mititelul băieţel/ Ce-o aştepta la el acasă/ Pe şturlubatica ţestoasă.”
Forţa solidarităţii, a iubirii şi primii paşi ai lui Sebi
Sorin Poclitaru este un poet pe ale cărui versuri au compus mulţi folkişti, prin urmare, ştie până la contopire refrenul lui Vali Sterian ,,Oameni buni au fost/ oameni buni mai sunt...”. A auzit despre Sebi şi a hotărât să îl ajute. Iată o formă a solidarităţii poetice, din ce în ce mai rară... Prin Asociaţia culturală nonprofit ,,Fair Play”, care îi aparţine, poetul Sorin Poclitaru a organizat pentru Sebi spectacole de folk, lansări de carte, strângere de fonduri, toate pentru a-l ajuta şi încuraja pe mai tânărul său confrate. La fel de frumos este că acestui demers i s-au alăturat interpreţi de folk care au susţinut din toată inima spectacole umanitare. Îi amintesc pe Adrian Bezna, Vasile Mardare, Marius Matache, Ştefania Iacob. S-au strâns sume importante şi în urma unor intervenţii chirurgicale, într-o zi, Sebi s-a ridicat din cărucior şi a reuşit, cu sprijin, să facă primii paşi. Apoi, într-un spectacol ce îi era dedicat, s-a ridicat entuziast şi s-a repezit la microfon să cânte împreună cu Adrian Bezna: ,,În oraşul acesta cu mulţi dumnezei/ Să rămânem cu Unul, să nu fim ca şi ei...” ,,Cu lupii laolaltă” se numeşte acest cântec folk care îi place la nebunie lui Sebi. Iată forţa solidarităţii, a poeziei înşurubate în muzică, a iubirii, a frumuseţii din oameni. Ştim bine cât înseamnă dragostea, încrederea, afectivitatea celor din jur ca sprijin real întru vindecare de orice.
Cum spuneam, Sorin Poclitaru este cel de-al doilea autor al cărţii despre broscuţa Toby. Ştiu cărţile acestui autor plin de umor şi sensibilitate, de aceea mi-a fost uşor să remarc influenţa de stil pe care o are asupra lui Sebi. Căruia, primul sfat pe care i l-a dat în ce priveşte transformarea emoţiei în cuvinte a fost acela de a nu mai scrie trist. Adică de a-şi recrea realitatea, după cum îi place. Pentru că, după cum spunea Nichita ,, Cuvintele atrag realul”. Ar mai fi de spus că Sebi nu cerşeşte ajutor. Scrie cărţi pe care doreşte să le vândă şi, cu banii obţinuţi, să poată fi suportate o parte dintre costurile operaţiilor care îi sunt obligatorii. Cărţile lui pot fi achiziţionate prin intermediul Asociaţiei culturale nonprofit ,,Fair Play”, din Gura Humorului. Poate fi găsită pe net.
