Cuplul - intre ideal şi realitate

El şi ea. Merg pe un drum, fiecare cărăndu-şi propriile bagaje. Se intălnesc la un moment dat, se indrăgostesc şi se hotărăsc să pornească impreună pe aceeaşi cale. Amăndoi formează un cuplu.

El şi ea. Merg pe un drum, fiecare cărăndu-şi propriile bagaje. Se intălnesc la un moment dat, se indrăgostesc şi se hotărăsc să pornească impreună pe aceeaşi cale. Amăndoi formează un cuplu. Insă noua lor viaţă incepe prin debarcarea bagajelor fiecăruia.

Acestea sunt scoase rănd pe rănd şi aşezate in sertarele vieţii. Unele se potrivesc, altele nu. Astfel apar problemele in cuplu. Ceea ce se intămplă intr-un cuplu nu este altceva decăt punerea laolaltă a atitudinilor celor doi. Dacă ei ştiu şi vor să găsească o soluţie pentru a se inţelege in tot ceea ce fac, atunci se poate vorbi despre un cuplu ideal.

Â

Portret

Psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie schiţează portretul cuplului ideal. "Cănd partenerii de viaţă sunt capabili şi ştiu să lase de la ei, au şanse de a forma un cuplu ideal. Or, acest a lăsa de la ei nu inseamnă a se pune pe locul doi sau a se sacrifica. A lăsa de la ei presupune a inţelege in mod autentic nevoile celuilalt: nevoia de a fi impreună, nevoia de apropiere, nevoia de comunicare şi de impărtăşire, dar şi nevoia unui anumit grad de libertate, nevoia unor momente de singurătate, nevoia de spaţiu interior astfel incăt cei doi să nu se simtă sufocaţi. Să nu ne inchipuim insă că intr-un cuplu ideal nu există probleme.

Există, dar se rezolvă prin discuţii, chiar şi in contradictoriu, cu argumente venite din ceea ce simte fiecare in mod real. Spre exemplu, o criză de gelozie poate fi soluţionată cănd fie ea, fie el poate să inţeleagă de ce a simţit sentimentul geloziei şi poate să-i spună motivul partenerului. («Am fost gelos(oasă) pentru că m-am temut să nu te pierd.») O altă condiţie pentru a forma un cuplu ideal este ca partenerii să existe in relaţia lor ca personaje principale. Din păcate, de multe ori, intre cei doi intervin persoane auxiliare: socri, cumnaţi, cumnate, unchi, mătuşi. In aceste cupluri apar deseori certuri legate de conflicte cu părinţi, fraţi, surori."

Â

Inţelegere, acceptare, răbdare

Intr-un cuplu, cel mai dificil este ca partenerii să se inţeleagă şi să se accepte aşa cum este fiecare. De cele mai multe ori avem pretenţia ca partenerul să fie exact cum suntem noi, să se comporte la fel, să aibă aceleaşi preferinţe, să răspundă fix la aşteptările noastre. Astfel se ajunge la certuri din motive banale: "de ce nu pune capacul la pasta de dinţi, de ce nu işi pune şosetele in sertar, de ce nu face ca mine". Acest "de ce nu este ca mine" este punctul de pornire a conflictelor.

Psihologic, persoanele diferite se atrag. "Căutăm in celălalt ceea ce nu găsim la noi. De exemplu, o persoană impulsivă este atrasă de melancolia, romantismul şi misterul altei persoane. Tot aşa cum o persoană inclinată spre visare caută o persoană dinamică. Insă teama de a nu fi acceptat şi de a nu putea convieţui cu o persoană diferită constituie o piedică in calea formării unui cuplu. Acesta este paradoxul. Căutăm şi vrem să avem ceea ce nu găsim la noi, dar ne temem şi fugim de ceva ce nu cunoaştem. Şansa ca două persoane cu caractere diferite să formeze un cuplu reuşit apare cănd cei doi nu se tem să pornească impreună pe acelaşi drum. Iar in continuare să ştie cum să descopere puncte comune, cum să construiască impreună. Condiţia este să nu apară graba. «Să nu se grăbească precum fata mare la măritat.» Să existe o perioadă de cunoaştere intre cei doi, să se inţeleagă unul pe celălalt. Paşii mici făcuţi de cei doi asigură temeinicia cuplului. Un cuplu prea devreme constituit, care nu este pregătit pentru a convieţui impreună, are puţine şanse de a se menţine in timp", consideră psihologul nostru.

Â

 Tradiţional vs modern

In trecut, bărbaţii se căsătoreau la o vărstă medie de 28 de ani, iar femeile la 20-21 de ani. In zilele noastre există tendinţa de creştere a vărstei la care atăt bărbaţii, căt şi femeile decid să se căsătorească. O altă tendinţă este apropierea de vărstă dintre cei doi, iar cazurile in care ea este mai mare ca vărstă decăt el nu mai miră pe nimeni. In opinia psihologilor, aceste schimbări sunt binevenite, pentru că se ajunge de cele mai multe ori la o anumită maturitate afectivă a celor doi. Căsătorindu-se după vărsta de 30 de ani, partenerii sunt mai conştienţi de ceea ce işi doresc, ceea ce simt, de sexualitate. După 25-30 de ani, starea de "indrăgostit" de la inceputul relaţiei are mai multe şanse de a se transforma in iubirea stabilă, care menţine cuplul. Persoanele care se căsătoresc la 30-40 de ani au şanse să formeze acel cuplu ideal către care tindem cu toţii.

Â

 Cu sau fără act de căsătorie?

Â

Actul de căsătorie ajută la unirea cuplului sau la dezbinarea celor doi? Depinde de motivele pentru care cei doi semnează acel act, răspunde psihologul Ştefania Niţă. In măsura in care partenerii simt nevoia să oficializeze relaţia - dar numai pentru că aşa vor ei - căsătoria este o etapă firească in evoluţia cuplului. Cănd cei doi sunt presaţi de familie, de prieteni, de rude să oficializeze relaţia, fără ca ei să-şi dorească realmente acest lucru, atunci actul de căsătorie este găsit vinovat pentru nereuşita căsniciei.

Pentru cei care simt intr-adevăr nevoia de a fi impreună, actul de căsătorie reprezintă o pecete asupra relaţiei lor. Cele două verighete, purtarea aceluiaşi nume, actul de căsătorie inseamnă, la nivel sufletesc, dovada iubirii celor doi. In momentul in care două persoane se căsătoresc pentru că aşa trebuie sau pentru a intra in răndul lumii, adică fac acest lucru nu pentru ei, ci pentru ceilalţi, finalul este trist. Auzim frecvent că au făcut-o ca să o mulţumească pe mama, să-i inchidă gura tatălui, să nu mai vorbească lumea. In astfel de cupluri auzim deseori replici de genul "hărtia aceea ne-a distrus, era mai bine fără ea".

Â

La serviciu sau acasă

Activitatea profesională ocupă un loc important in viaţa de cuplu. "Ideal ar fi ca ambii parteneri să aibă propria activitate, carieră şi pe căt posibil să nu lucreze in acelaşi loc. Cănd el şi ea sunt activi, in cuplu există dinamism. Cei doi au ce să-şi impărtăşească, ce să povestească, se pot sfătui. Aceasta cu condiţia ca intre ei să existe o bună comunicare şi o relaţie deschisă. Intr-un astfel de cuplu, cu siguranţă nu se va instala plictiseala", ne asigură psihologul Ştefania Niţă. Din păcate, in multe cupluri active se constată tendinţa ca fiecare dintre parteneri să se piardă in propria activitate profesională şi să uite că mai formează un cuplu. In timp se ajunge la slăbirea relaţiei de cuplu, chiar dacă uneori cei doi rămăn impreună, insă mai mult de formă.

In cuplurile in care el munceşte şi ea stă acasă se ajunge de cele mai multe ori la stări de nemulţumire, tensiune. Atăt din partea femeii, care pe parcurs poate dezvolta un sentiment de inferioritate, căt şi din partea bărbatului, care poate resimţi sentimentul de

Â

Sufocare

Dar sunt şi cazuri cănd ea nu se mai mulţumeşte cu statul acasă şi incepe să iasă in lume. In această situaţie, bărbatul, obişnuit ca soţia să-l aştepte acasă, incepe să-şi pună tot felul de intrebări: "Dacă intălneşte pe altcineva? Dacă mă părăseşte?". Aşa apar crizele de gelozie, care in cele din urmă erodează cuplul.

Un exemplu de cuplu in care femeia munceşte, iar bărbatul stă acasă a apărut in ţara noastră o dată cu valul de plecări la muncă in străinătate. Majoritatea femeilor care procedează in acest fel spun că işi lasă copilul, soţul şi pleacă in străinătate pentru a căştiga mai mulţi bani. Insă aceste cazuri ascund disfuncţii in cadrul cuplului, pentru că, de obicei, bărbatul pleacă de acasă pentru a asigura un trai mai bun familiei sale. Aşa este firesc din punct de vedere tradiţional, social şi

Â

Psihologic

In cuplurile in care bărbatul pleacă şi femeia rămăne acasă, stabilitatea este mai mare. In măsura in care amăndoi inţeleg şi acceptă această situaţie, ei au şanse de a rămăne impreună in ciuda separării temporare. Astfel, la intoarcerea acasă, el poate găndi: "A fost fidelă, m-a aşteptat, a muncit, a avut grijă de copii", iar ea: "A muncit, s-a străduit să ne asigure un trai mai bun".

Aceste modele de găndire tradiţională creează un confort ambilor parteneri, ceea ce consolidează cuplul mai departe. Pe cănd femeia plecată la muncă, iar bărbatul stănd acasă reprezintă o situaţie nouă, neacceptată de societate şi implicit de partenerii de cuplu, care după o anumită perioadă se despart.

In schimb, cănd ambii parteneri pleacă la lucru in străinătate, acest fapt arată unitatea cuplului. Ei decid impreună să facă un efort pentru un trai mai bun. Iar aceste cupluri au şanse să rămănă unite indiferent că se stabilesc in străinătate sau se intorc in ţară.

Â

Dragoste@net

Cuplul cel mai in trend este cel in care partenerii s-au cunoscut şi comunică prin internet. In spaţiul virtual, mai ales tinerii au impresia că işi vor găsi "marea iubire". Locul de intălnire este fictiv, iar imaginea pe care partenerii o au unul despre celălalt este la fel de ireală. In plus, bariera solidă pe care o creează ecranul calculatorului intre cei doi parteneri alungă inhibiţiile, timiditatea, frustrările. De aceea este atăt de uşor să te indrăgosteşti de un personaj intălnit pe internet. Pentru că, necunoscănd cu adevărat persoana care iţi trimite imbrăţişări virtuale, iţi proiectezi in imaginea despre el sau despre ea toate visele tale in legătură cu partenerul ideal şi cu relaţia perfectă. Insă majoritatea relaţiilor in care pasiunea se rezumă la declaraţii de amor pe internet sau prin telefon şi la sex virtual sfărşesc prin dezamăgire. La un moment dat vine clipa intălnirii, a adevărului. Rareori se intămplă ca personajul la care am visat căt timp relaţia s-a desfăşurat in spaţiul virtual să coincidă cu persoana reală. Iar sfărşitul este iminent.

CONSILIERE. Terapia de cuplu ne ajută să depistăm problemele şi tensiunile apărute in cuplu, cum să recunoaştem căile de a ne face ascultaţi şi de a şti să ascultăm la răndul nostru, cum să punem in cuvinte ceea ce simţim.

TATĂL-DĂDACĂ. Cuplurile in care femeia lucrează, iar bărbatul stă acasă sunt destul de rar intălnite. Oricum, situaţia in care bărbatul stă acasă nu durează prea mult.

El poate accepta să aibă grijă de copil, dacă veniturile soţiei sunt mai mari, dar numai temporar. După ce copilul este dus la grădiniţă, bărbatul işi găseşte o ocupaţie.

CREŞTEREA COPILULUI. In primii 2-3 ani de viaţă ai copilului este justificată prezenţa mamei lăngă cel mic. Dar după această vărstă, cănd copilul merge la grădiniţă, la şcoală, mama nu trebuie să se teamă să-şi reia activitatea. Uneori acest "am stat acasă pentru copil" se poate transforma mai tărziu in "m-am sacrificat pentru copil".

FRUSTRARE. A fi activ presupune un anumit grad de autonomie. In cuplurile in care bărbatul munceşte, iar femeia stă acasă, el are preocupări in afara cuplului. Ea, stănd acasă, se vede la un moment dat restricţionată, nemulţumită. Din cauza acumulării acestor frustrări, ea devine posesivă, simte nevoia să ştie tot ce face el, de ce vine la o anumită oră, de ce a intărziat 5 minute, de ce se imbracă intr-un fel. Evident, el se simte sufocat de aceste suspiciuni, crize de gelozie care se repetă periodic. Astfel, incet-incet, aceste certuri duc la şubrezirea relaţiei şi uneori chiar la separare.

ADEVĂR. "Cum ştiu că lucrurile pe care mi le spune partenerul/partenera virtual/ă sunt reale?" Este o intrebare frecventă pe care şi-o pun cei care s-au implicat intr-o relaţie pe internet. Din păcate, răspunsul la această intrebare este: nu aveţi cum să ştiţi dacă partenerul/parte-nera joacă doar un rol sau dacă este implicat/ă sufleteşte in cuplu. Relaţiile care au inceput şi se desfăşoară in spaţiul virtual, doar cu mici evadări in spaţiul de dincolo de calculator, au drept caracteristică principală faptul că nu sunt reale. De aceea, psihologii ii sfătuiesc pe cei care formează un cuplu online să fie precauţi, să nu işi dezvăluie toate secretele şi să nu se implice total in acest tip de relaţie.

DEZAMĂGIRI. Dragostea pe internet este oarbă in adevăratul sens al cuvăntului. De aceea, relaţiile care se creează in spaţiul virtual sunt benefice şi durabile atăt timp căt partenerii respectă anumite limite: de timp petrecut online, de menţinere a laturii reale a relaţiei din viaţa de zi cu zi, precum şi a discreţiei. Oana-Maria Udrea, psiholog in cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu", susţine că, in special in cazul tinerilor, depăşirea limitelor conduce la probleme serioase. Ruperea unei astfel de relaţii va interveni la scurt timp după intălnirea faţă in faţă, cănd partenerii vor descoperi că nu au ce să işi spună. Iar dezamăgirea care rezultă in urma despărţirii poate duce la izolare, frustrări, stări de deprimare, depresie, imposibilitatea de a incepe o nouă relaţie.

Â

Sfatul medicului

Există dragoste la prima vedere? In opinia psihologului Ştefania Niţă, de obicei ne indrăgostim la prima vedere de o persoană in care ne oglindim pe noi inşine, care ni se pare familiară. Problema este că rareori dragostea la prima vedere este impărtăşită de ambele persoane in acelaşi timp. De obicei, persoana care se indrăgosteşte incepe să o ademenească pe cealaltă persoană, care cu timpul poate cădea in mrejele iubirii. Dragostea la prima vedere poate pune bazele iubirii de-o viaţă, dar tot aşa poate fi doar o iubire pasională, o vălvătaie care se stinge după ce unul dintre parteneri se trezeşte şi realizează că nu mai au nimic in comun.