x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Trup, minte, suflet Împreună salvăm vieţi! Mina Alexandru Ionescu (2 ani), copilaşul cu un cancer renal, salvat în campania “Vreau să ajut”

Împreună salvăm vieţi! Mina Alexandru Ionescu (2 ani), copilaşul cu un cancer renal, salvat în campania “Vreau să ajut”

de Anca Nicoleanu    |    28 Mar 2013   •   21:04
Împreună salvăm vieţi! Mina Alexandru Ionescu (2 ani), copilaşul cu un cancer renal, salvat în campania “Vreau să ajut”

Pentru că nu aţi rămas indiferenţi la suferinţa acestui ghemotoc de om, azi Mina Alexandru Ionescu trăieşte. Cu sprijinul dumneavoastră şi al Fundaţiei “Mereu Aproape”, ce aparţine Intact Media Group, s-au strâns pentru acest copil diagnosticat cu o tumoră la rinichi 63.058 de euro, bani care i-au fost necesari pentru investigaţii, analize, operaţii, tratamente în ţară, în Germania şi Austria. Acum, boala este în remisie. Mina Alexandru Ionescu este unul dintre cei zece copilaşi grav bolnavi salvaţi în campania “Vreau să ajut”.

Extirparea rinichiului
Era un pui de om de un an şi două luni când a fost diagnosticat cu un cancer. Se întâmpla în decembrie 2011. A fost internat, împreună cu mama, pentru că nu trebuia ignorat riscul de hemoragie internă: tumora avea 13 cm şi o greutate de 600 grame. După evaluarea postcomputer tomograf, soluţia propusă de medici pentru salvarea copilului a fost cea chirurgicală. Urma să suporte o operaţie de rezecţie a rinichiului drept, cel pe care se fixase tumora.
Extirparea rinichiului a dus şi la înlăturarea unor ganglioni. Experienţa postoperatorie a fost însă cruntă. Au fost patru zile de chin, imposibil de descris în cuvinte! Legat de mâini şi de picioare, ca să nu se mişte, copilul plângea de durere. Doar mămica lui avea voie să-l vadă, la terapie intensivă, de patru ori pe zi, câte 15 minute, când îi canta, ca să-l adoarmă şi să uite de durere! Pe urmă, n-a mai vrut să adoarmă. Credea că dacă va adormi, îşi va pierde mama. Ştia, din experienţă, că atunci când se va trezi, se va găsi singur, printre tuburi şi aparate, în voia durerii. După ce a scăpat de tuburi, n-a mai lăsat-o pe mama sa plece de lângă el. Pe 3 ianuarie 2012, s-au mutat la Spitalul Budimex, internaţi la secţia oncologie. Au întâlnit acolo copii luptători, optimişti şi mămici întărite de suferinţă şi stabile, dar şi dintre cele dărâmate fizic şi psihic, care nu mănâncă, nu dorm, nu îşi găsesc liniştea.

Trei diagnostice

Într-o zi de ianuarie, a trebuit ca o asistentă să îi introducă un alt cateter, în venele topite de agentul chimio. A resimţit durerea ca pe o pedeapsă cruntă! Şi-a înfipt mânuţele rănite în gâtul mamei care nu încerca să îl salveze din toată această suferinţă, atroce şi pentru un adult, darămite pentru un ghemotoc ca el! A strâns-o de gât şi a pălmuit-o zdravăn! În gestul său a pus toată furia şi durerea. A stat apoi, abătut, ca un om mare, pe pat, şi a plâns minute în şir. Mămica lui a înţeles, în sfârşit! “Mi-am dat seama câtă spaimă şi câtă durere se ascund în sufletul acestui copil! Eu, mama lui, ajunsesem să reprezint pentru el un om insensibil, care îl lăsa la voia celor care îi «fac rău»! Branulele îi erau schimbate aproape în fiecare zi şi pentru că suferinţa lui era extremă ­ nu-i găseau venele minute de-a rândul ­, nu mă lăsau să stau cu el! Umblam ca libelula ameţită, pe holuri. Am luat tone de medicamente ca să rezist!” Medicii i-au găsit trei diagnostice consecutive. Mai întâi nefroblastom, o formă mai uşoară de cancer, care era deja tratată citostatic. Apoi a venit rezultatul anatomopatologic de la “Grigore Alexandrescu”: nu e nefroblastom, este tumoră sarcomatoasă. Concluzia ulterioară a fost că suferă de sarcom renal cu celule clare. Ultimul diagnostic, pus postbiopsie de medicii de la Spitalul “Victor Babeş”, a fost sarcom mezoblastic congenital, care nu exclude însă diagnosticul de nebroblastom.

Boala, în remisie
Pe 7 februarie a plecat, însoţit de părinţii săi, în Germania, unde a fost internat la Spitalul Universitar Johannes Gutenberg din Mainz, secţia hematologie-oncologie pediatrică, şi supus unor investigaţii suplimentare şi analize care nu se puteau face în România. Ulterior, a fost consultat şi investigat de o echipă de medici chirurgi şi oncologi de la Spitalul AKH, din Viena. Urmează, în acest moment, o alimentaţie specială, respectând principiile medicinii naturiste. Acum, boala este în remisie. Mina Alexandru revine pentru controlul periodic, o dată la trei luni, la clinica austriacă. Cu ajutorul dumneavoastră şi al Fundaţiei “Mereu Aproape”, pentru acest copilaş s-au strâns 63.058 de euro. Îngerul lui în campania “Vreau să ajut” este Sandra Stoicescu.

×
Subiecte în articol: apel umanitar fundatia mereu aproape