x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Trup, minte, suflet Jumătate de viaţă în spital. Adina are nevoie urgentă de ajutorul nostru

Jumătate de viaţă în spital. Adina are nevoie urgentă de ajutorul nostru

de Carmen Preotesoiu    |    03 Ian 2013   •   17:24
Jumătate de viaţă în spital. Adina are nevoie urgentă de ajutorul nostru

Are părul lung şi negru. Până la fund. 16 ani. 37 de kilograme. Iar înălţimea cât a unui copil de 11-12 ani. Până acum vreun an de zile arareori o vedeai tristă. Deşi, de cum a împlinit 8 ani, viaţa ei nu a mai fost printre cei 8 fraţi şi surori pe care îi are. Mai mult prin spitale. Cu lunile. La căpătâiul ei, mereu sora cea mare, Florentina. Fata de 23 de ani vorbeşte repede. Ca nu cumva să uite vreun diagnostic dintre cele 6 pe care sora ei le are. Cel mai grav dintre ele, ciroza hepatică autoimună. De când imunitatea i-a scăzut atât de mult, Adina mai mereu este nevoită să păşească prin saloanele Spitalului Fundeni din Bucureşti. Doctoriţa care se ocupă de ea de atâta amar de vreme o încurajează mereu, îi oferă hăinuţe şi îi e drag să o aibă lângă ea atunci când vizitează copiii din alte saloane. ”Acum, ultima oară când am fost la dumneaei, a mers cu noi la farmacie şi ne-a cumpărat dânsa medicamentele. Totul este foarte scump, iar noi ne descurcăm foarte greu”, spune Florentina. Iar hotărârea din voce arată clar că nu ar renunţa nicicum la lupta pe care o duce alături de soră.

Adina s-a obişnuit să se uite la o ciocolată fără să mai poftească. Nu are voie. După cum nici carne de porc, ci numai de pui, vită, peşte slab, mai mult fierturi, fără pic de prăjeli, fără pic de sare. Legume şi fructe, şi acelea pe alese, căci nu toate îi fac bine. ”Regimul este foarte strict şi costisitor. Medicamentele la fel. Sora mea a ajuns să ia 13 medicamente pe zi. Au fost momente în care nu şi-a mai dorit să le ia şi le arunca la gunoi. Se săturase”, povesteşte tânăra de 23 de ani. Şi-şi aminteşte cum nu mai ştia ce să îi mai spună surorii sale ca să o determine să nu abandoneze cursa lungă către vindecare. Atunci i-a dispărut Adinei zâmbetul de pe buze. Atunci când burta a început să i se umfle din ce in ce mai mult şi-a pierdut şi prietenii. Le era la îndemână să râdă de ea, în loc să o sprijine şi să o încurajeze. Una singură i-a rămas dragă, o vecină de bloc, din Călăraşi, unde mai merge din când în când, atunci când este acasă, să se joace pe calculator, marea ei pasiune. Din cauza oboselii tot mai mare, fata a fost nevoită să renunţe la şcoală, încă de când avea 9 ani. Inspectoratul şcolar a hotărât atunci ca fata să beneficieze de profesor de sprijin acasă. Şi bine i-a prins. Căci isteţimea copilei s-a ascuţit sub îndrumarea profesorului. Sub povara bolii, inima i s-a făcut mai mare, şi mai mare, cuprinzând în ea toate grijile, emoţiile şi durerile celorlalţi copii pe care îi întâlneşte în saloanele spitalului care, pentru ani buni, i-au devenit casă. ”Au fost copii dragi ei care au murit în aceeaşi încăpere cu ea. Şi atunci îţi dai seama că nu mai eşti întreg nici tu. Că nu mai eşti normal. Nu poţi să îţi scoţi din minte chipurile lor. Aşa face sora mea. Şi toate aceste lucruri au făcut-o să fie tristă. Foarte tristă”, suspină Florentina.

Boala i-a fost depistată când era de-o schioapă, abia ce intrase în clasa I, lovită de meningită. Luni de zile a umblat mama sa prin spitale, încercând să afle de ce se simţea rău cu tot tratamentul pe care îl lua. Au bănuit-o la început de leucemie, că ar avea nu ştiu ce tumoră. Până la urmă, puncţia pe care i-au făcut-o la ficat le-a dat diagnosticul corect. Ciroză hepatică cronică. Autoimună. Chipul galben-portocaliu al adolescentei ce pare un copil de clasa a IV-a este mărturia tristă a suferinţei ei. Părinţii şi cei 8 fraţi ai săi o înconjoară cu toată dragostea lor. De dragul ei, în casa lor nu se mai taie porcul, nu se mănâncă dulciuri, sarea din bucate a dispărut. Ca să nu poftească. Tatăl lor, şi el cu probleme la gât, a intrat de câteva zile în şomaj. Mama câştiga 5 milioane de lei vechi ca însoţitor al fetei. Banii de alocaţie ai copiilor se duc toţi pe medicamentele şi pe regimul fetei. Numai tratamentul îi costă pe lună 11 milioane de lei vechi. Cel mai mic copil al familiei, Dragoş, are 4 ani şi jumătate. Cel mai mare 23. Nici unul nu munceşte încă. ”Ne dorim să creştem cât mai repede, să ne găsim servicii, ca să ne putem ajuta familia”, spune Florentina. Momente de fericire pentru ei nu prea există. O singură dată au crezut toţi că o să le sară inima din piept, când doctoriţa de la Fundeni i-a sunat într-un week-end, să tot fi trecut un an de zile de atunci, şi le-a spus că Adină trebuie să vină de urgenţă la spital în Bucureşti. Se găsise un ficat. Un copil de 4 ani murise, iar mama dorise ca organele lui să salveze vieţi. Părinţii s-au împrumutat nişte bani la vecini, s-au suit în maşină şi au ajuns în capitală. Cu inima cât soarele de luminoasă şi de încrezătoare. Cu ochii mereu în lacrimi la emoţia imensă că fiica lor ar putea avea o altă viaţă. Fără boală. Fără chin. Fără spitale. Fără burtica aia umflată, fără paloarea aia ce i-a îndepărtat pe copii. Adina însă era slăbită, iar la inima avea lichid. Ficatul a mers către alt copil. Şi odată cu el, speranţa din inima Adinei a murit.

”N-am renunţat. Cum să renunţăm?”, spune Florentina şi vocea ei capătă nunţele unei voci mature. Fata a făcut toate testele de compatibilitate cu sora ei. Mare le-a fost bucuria să afle că 700 de grame din lobul drept al ficatului Florentinei îi pot salva Adinei viaţa. ”Aşteptăm acum să îi treacă pneumonia. Mai tot timpul răceşte şi din cauza asta medicii nu pot să îi facă transplantul. Avem încredere că o să fie bine şi prin februarie-martie o să reuşim. Emoţiile sunt mari. Ne rugăm să accepte ficatul, să evolueze bine totul. Trebuie să semnăm că o vom aduce în fiecare săptămână la control, apoi din două în două săptămâni, că putem să îi achiziţionăm tratamentul postoperator, că putem să îi asigurăm alimentaţia corectă. Fără toate acestea, transplantul ar fi inutil.”

Adina este un copil care nu ştie ce înseamnă sărbătoare în viaţa ei. Să o ajutăm să ia viaţa de la capăt. Cu alimente, cu medicamente. Cu tot ce-i necesar pentru a-i spori încrederea şi speranţa că trupul ei se va însănătoşi!

Să dăruim speranţă!

Pentru cei care vor să o  ajute pe copila de 16 ani, pe numele surorii ei, Drăgoi Florentina Vandana, la BRD, sucursala Slobozia, s-a deschis următorul cont în lei:
RO71BRDE230SV21422142300

Pentru mai multe detalii, familia Adinei poate fi contactată la numărul de telefon: 0721.586.988.


×
Subiecte în articol: ajutor umanitar