Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Am un copil rău, neascultător! E năzdrăvan, dar mai mult decăt ar trebui! Nu reuşesc să mă mai inţeleg cu el!" Sunt sintagme pe care orice părinte le rosteşte la un moment dat. Pentru a arăta cine este "şeful", mulţi părinţi greşesc in incercarea de a-l determina pe cel mic să fie ascultător, fără să-i intereseze substratul comportamentului copilului. Urmările acestei "bătălii" pot fi dezastruoase şi il pot determina pe copil să-şi piardă increderea in sine.
"Am un copil rău, neascultător! E năzdrăvan, dar mai mult decăt ar trebui! Nu reuşesc să mă mai inţeleg cu el!" Sunt sintagme pe care orice părinte le rosteşte la un moment dat. Pentru a arăta cine este "şeful", mulţi părinţi greşesc in incercarea de a-l determina pe cel mic să fie ascultător, fără să-i intereseze substratul comportamentului copilului. Urmările acestei "bătălii" pot fi dezastruoase şi il pot determina pe copil să-şi piardă increderea in sine.
Curaj
Fiecare persoană e unică prin felul ei de a fi, prin modul in care acţionează in anumite circumstanţe. In timp ce unii copii sunt foarte indrăzneţi şi dornici că inveţe lucruri noi, alţii stau retraşi şi nu au curajul să intre in joc, de teamă să nu greşească, să nu fie criticaţi. Ba mai mult, dacă părinţii nu sunt cei care ii incurajează să işi alunge teama, cei mici vor fi puternic angoasaţi. Ca şi adulţii, copiii se tem de necunoscut. Pot fi ei determinaţi să facă faţă oricărei situaţii? Bineinţeles, dar trebuie să ştim cum să procedăm!
Etape
Primii ani de viaţă sunt deosebit de importanţi pentru a-l stimula pe cel mic să aibă incredere in sine. O etapă, foarte importantă, este să-l laşi să se descurce singur, pornind de la imbrăcat sau dezbrăcat, chiar dacă ii ia foarte mult timp să facă asta. Va veni apoi momentul legatului şireturilor. Este un "experiment" greu pentru  copil, dar chiar dacă se va chinui să dobăndească indemănarea, trebuie incurajat să incerce. Explică-i cu răbdare de ce anumite lucruri pot fi periculoase. Invaţă-l să folosească o furculiţă in loc să-i interzici! Nu uita să-l feliciţi pentru reuşită! In primii ani de şcoală nu-l descuraja! Chiar dacă nu va fi primul in clasă, asigură-l că el este intotdeauna pe primul loc in inima ta!
Comportament neadecvat
In perioada de creştere apar probleme in comportamentul copiilor, agresiunea faţă de alţi copii, agresiunea verbală sau opoziţia faţă de adulţi. Sunt motive care reuşesc să-i descurajeze foarte tare pe părinţi, care au impresia că au un copil rău, neascultător. Atunci, mama şi tata incearcă să devină autoritari, crezănd că năzdrăvanul doar de frică ar putea să asculte. "Se creează un cerc vicios. Copilul se revoltă cănd părintele incearcă să fie autoritar, părintele se simte şi mai descurajat şi incearcă să fie şi mai autoritar cănd copilul nu il ascultă. Sunt momente in care părintele ar putea să incerce să-l ajute. El trebuie să inţeleagă care este scopul copilului", consideră Anda Păcurar, psihoterapeut, membru al Asociaţiei pentru Psihologie şi Psihoterapie Individuală şi al Federaţiei Romăne de Psihoterapie.
Scopuri
Există patru scopuri ale copilului. Un prim scop este atragerea atenţiei. Fie că nu primesc suficientă atenţie din partea părinţilor, fie că primesc, scopul lor in general este să atragă atenţia. Incep să aibă diferite comportamente neadecvate cănd vine cineva in vizită sau cănd merg pe stradă ori cănd ştiu că părintele nu poate reacţiona faţă de ei. Al doilea scop este puterea. Copilul intră intr-o luptă de putere cu părintele, care incearcă să fie autoritar, iar copilul incearcă să-l provoace. Al treilea scop: descurajarea. In acest caz, cel mic se simte descurajat şi incearcă să reacţioneze. Se retrage social şi nu mai vrea să facă nimic. Nu mai vrea să se joace cu alţi copii, nu mai vrea nimic! Aici se incadrează genul de copil care n-a fost niciodată lăsat să facă ceva, pentru că mama face tot. Acest lucru se intămplă pentru că el ajunge la concluzia că e mai bine să nu mai incerce să facă nimic dacă tot nu-i iese ceea ce işi propune. Răzbunarea este al patrulea scop. Unii copii se revoltă in ascuns. Aceştia sunt cuminţi acasă, iar la şcoală fac numai prostii. "Sunt şi copii care işi arată revolta şi ştiu să-i atingă pe părinţi acolo unde-i doare şi să-i facă să sufere. Părinţii trebuie să evalueze şi să vadă care este scopul copilului. Pentru că el nu face prostii fiindcă aşa vrea, ci pentru că nu ştie cum să reacţioneze. Este descurajat. Părintele poate să fie un prim terapeut, poate evalua un pic situaţia. Decăt să-l pedepseşti şi să-l inchizi in cameră, mai bine ieşi tu din cameră căteva minute, respiri adănc şi te găndeşti. E mai greu, dar e mai bine", spune psihoterapeutul Anda Păcurar.
POVEŞTI TERAPEUTICE. Dacă, orice aţi face, nu reuşiţi să fiţi pe aceeaşi lungime de undă cu copilul, există şi alte metode pentru a-l determina să inţeleagă mai bine că se comportă greşit. Un exemplu in acest sens ar fi poveştile terapeutice. Acestea pot fi "standard" sau pot fi create de părinţi. "Orice părinte poate să creeze poveşti terapeutice, cu mesaj, gen fabule, din care copilul să inţeleagă ceva", afirmă psihoterapeutul Anda Păcurar.
FINAL REALIST. Pornind de la personajele care ii plac copilului - căţei, pisici, o maimuţică de la Grădina Zoologică - puteţi dezvolta o poveste care să aibă un final realist, aşa cum ar dori şi părintele să se intămple. Mesajul nu trebuie să fie ca in basme, unde prinţul şi prinţesa vor trăi fericiţi pănă la adănci bătrăneţi, ci asemănător celui din fabule. Nu trebuie să-i explicaţi celui mic tălcul poveştii. Il va inţelege singur şi va lua atitudine. Doar că părintele trebuie să aibă răbdare. Pentru că dintr-un copil foarte descurajat nu poţi să-l faci să devină numărul unu in clasă, dar il poţi ajuta să capete incredere in el.
MESAJ. "Este foarte greu să determini un copil descurajat să-şi recapete increderea de sine. Iar părinţii trebuie să fie cei care il susţin in această privinţă. Să aibă răbdare, pentru că acest lucru nu se poate petrece peste noapte. Este un progres minim, dar benefic, momentul in care copilul incepe să discute cu colega de bancă", apreciază Anda Păcurar.
GRIJĂ. Copiii invaţă permanent, dar e bine să avem grijă la ceea ce invaţă. Pentru că un copil care este criticat invaţă să condamne, dacă va fi ridiculizat, va deveni timid, in timp ce un altul care trăieşte cu ruşine se va simţi vinovat permanent. De asemenea, un puşti, care trăieşte intr-un spirit de toleranţă, va invăţa să fie răbdător, cel incurajat va inţelege ce este increderea. Un copil, care este invăţat ce este recunoştinţa, va şti ce este aprecierea. Dacă va trăi cu acceptare şi prietenie, copilul va descoperi armonia de a trăi alături de ceilalţi.
