Sinceritatea la inceput de relaţie

"Sinceritatea este piatra de temelie a unei relaţii." Să fie acesta un clişeu sau ascunde un adevăr? Căt de sinceri putem fi la inceputul unei relaţii? Ne spune psihologul Elena Anghel, de la Centrul de Sănătate RATB.

Calităţi şi defecte

"La inceput de relaţie, partenerii pun accent mai degrabă pe evidenţierea şi chiar supraevaluarea calităţilor personale, dar ascund, mai mult sau mai puţin voit, defectele, situaţiile sau evenimentele neplăcute din trecutul lor. Treptat, fiecare dintre parteneri va dori să descopere persoana de lăngă el, dar şi să se releve pe sine. Este vorba despre nevoia de a impărtăşi găndurile noastre unei alte persoane, despre nevoia unei deschideri faţă de partener", ne spune psihologul Elena Anghel. Şi toate acestea pentru a construi increderea care dă stabilitate şi echilibru in cuplu. Fiecare dintre noi vine in noua relaţie cu unele gănduri, situaţii poate jenante din trecut, sentimente pe care nu ni le-am dori să le avem. Pentru că destăinuirea lor nu este lucru tocmai uşor, nu de puţine ori suntem tentaţi să le ascundem. Să fie aceasta soluţia pentru bunul mers al relaţiei? "Este foarte adevărat că in relaţia de cuplu trebuie să-ţi păstrezi o oarecare autonomie şi să nu te confesezi, dar sinceritatea se impune pentru a ajunge la increderea atăt de necesară ambilor parteneri", atrage atenţia psihologul nostru.

Â

In doze mici

Secretul constă in modul in care prezentăm lucrurile. "Importante aici sunt dozele de adevăr. Lucrurile spuse treptat, in timp, păstrează misterul pentru mai multă vreme, astfel ca adevărul să nu vină ca un pumn dat drept in faţă. Ştim cu toţii că adevărul doare, că are implicaţii afective foarte mari, mai ales cănd e vorba despre a dezvălui ceva nu tocmai ortodox", spune psihologul Elena Anghel. Prin urmare, o prea mare sinceritate poate avea efecte negative şi produce chiar traume psihice. Nu degeaba se spune că, uneori, adevărul spus pe jumătate poate salva destine!

Â

ACCEPTARE. In tumultul de sentimente de la inceputul unei relaţii apare inevitabil nevoia de incredere. Fiecare dintre parteneri va fi dornic, mai devreme sau mai tărziu, să se deschidă, să-i impărtăşească celuilalt trăirile, găndurile şi sentimentele sale. Iar cănd partenerul ascultă dezvăluirile fără să le judece este semn că aţi fost acceptat. Din acest moment se poate spune că a fost construită increderea. Increderea nu doar in cuplu, căt şi in propria persoană. Fiind acceptaţi de altcineva, ne putem accepta pe noi inşine mai uşor. Insă acest proces de acceptare apare foarte rar la inceput de relaţie. Este nevoie de timp pentru cunoaştere şi inţelegere.