x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Trup, minte, suflet Spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă

de Magda Colgiu    |    25 Mai 2010   •   00:00
Spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă este o boală reumatică ce are caracter evolutiv şi afectează coloana vertebrală, articulaţiile sacro-iliace şi articulaţiile periferice.



Medicul Sebastian Diaconescu, specialist recuperare la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie, le vorbeşte cititorilor Jurnalului Naţional despre această afecţiune. De asemenea, împreună cu kinetoterapeutul Eugen Caracaş propun o serie de exerciţii care au scopul de a elimina durerile.

"Spondilita implică inflamaţia entezelor (ţesuturile de conexiune de oase ale tendoanelor, ligamentelor sau capsulelor articulare) - entezite şi inflamaţia sinoviei, numită sinovită.
Debutul simptomelor este de obicei spre sfârşitul adolescenţei sau la debutul vieţii de adult şi este de trei ori mai frecventă la femei.

Există o asociere genetică cu antigenul de histocompatibilitate HLA-B27, dar acest marker nu este nici specific, nici necesar pentru diagnosticul bolii", afirmă medicul Diaconescu.
Cele mai frecvente locusuri (poziţie determinată ocupată de o genă sau de alelele ei în structura cromozomului) afectate sunt articulaţiile sacro-iliace, apofizale şi discovertebrale ale coloanei, costocondrale şi manubriosternale, ligamentele paravertebrale, ataşamentele tendonului ahilian şi al fasciei plantare; articulaţiile periferice sunt mai puţin implicate, în special în formele grave ale bolii.

SIMPTOMELE AFECŢIUNII
"Orice adult tânăr cu durere lombară, ce se agravează insidios, însoţită de înţepeneala matinală, poate fi suspect de spondilită. Alte simptome sunt: durerea în regiunea articulaţiilor sacro-iliace, la fel ca şi înţepeneala după perioade de inactivitate, dureri în zonele de inserţie ale tendoanelor şi ligamentelor. Nu sunt excluse suferinţele la nivelul şoldului sau la nivelul umărului. Acest lucru se întâlneşte la aproximativ o treime dintre pacinenţi.

EXAMINAREA FIZICĂ
Pentru a stabili diagnosticul de spondilită anchilozantă, un medic specialist verifică anumite aspecte, printre care:
- scăderea mobilităţii la nivelul coloanei vertebrale;
- durere la palparea muşchilor
paravertebrali lombari şi a articulaţiilor sacro-iliace;
- articulaţiile periferice sunt dureroase şi umflate într-o treime din cazuri.

Tot cu acelaşi scop, specialistul studiază radiografiile articulaţiilor sacro-iliace şi ale coloanei vertebrale. Acestea pot pune în evidenţă modificări caracteristice. Şi RMN-ul poate detecta aspectele patologice în stadiul incipient al bolii.
"Antigenul HLA-B27 este prezent în 90% din cazuri", mai adaugă Sebastian Diaconescu.

TRATAMENTUL
Ca la orice afecţiuni de acest gen, scopul tratamentului este acela de a elimina durerea. Terapia se efectuează atât medicamentos, cât şi prin exerciţii de recuperare medicală.
"Este important ca pacienţii să reţină că tratamentul recuperator trebuie început cât mai precoce. Kinetoterapia şi programul de exerciţii la domiciliu pot menţine postura şi aliniamentul corect al corpului, pot îmbunătăţi mobilitatea la nivelul coloanei şi ajută la creşterea flexibilităţii; de asemenea, se urmăreşte tonifierea musculară, în principal a musculaturii erectoare a trunchiului şi a celei abdominale; beneficiul este pierdut o dată ce exerciţiul este întrerupt; antrenamentul aerob poate menţine expansiunea toracică, pe măsură ce funcţia toracelui în mecanica ventilatorie scade, se începe reeducarea respiraţiei abdominale, fără să se abandoneze exerciţiile pentru respiraţia toracică."

În general, ortezele pentru coloană nu sunt eficiente, dar cele pentru
picior pot ajuta în caz de entezopatii calcaneene.

ALTE SFATURI
Pentru bolnavii de spondilită anchilozantă există numeroase sfaturi care ar trebui să le micşoreze suferinţa:
- să doarmă pe o saltea tare, încercând să păstreze peste noapte şoldurile şi genunchii perfect întinşi;
- să stea doar pe scaune cu spătar înalt, realizând un contact permanent al spatelui cu spătarul;
- să lucreze sau să mănânce la o masă ce trebuie să fie poziţionată la nivelul pieptului, iar antebraţele nu trebuie să părăsească masa. Această postură forţează menţinerea dreaptă a trunchiului;
- să evite să stea perioade îndelungate pe fotoliu sau pe scaun;
- şoferii bolnavi, care au limitare semnificativă a mobilităţii cervicale, se pot ghida dacă îşi montează la maşină oglinzi retrovizoare laterale mai late.

×
Subiecte în articol: armonia trupului