Traumatismele genunchiului

Medicul Sebastian Diaconescu, medic specialist recuperare medicală la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie din Bucureşti, detaliază suferinţele provocate de leziunile ligamentului colateral medial, dar şi modul în care acestea pot fi ameliorate.

„Ligamentul colateral, care are două fascicule separate: superficial şi profund, este principalul stabilizator al părţii mediale a genunchiului, restricţionând valgusul (îndepărtarea spre exterior în raport cu axa piciorului). Leziunile izolate ale ligamentului colateral medial (LCM) sunt rezultatul fie a unui traumatism direct la nivelul părţii laterale a genunchiului – în care o forţă în valgus este exercitată –, fie a unui mecanism indirect sau de non contact – în special cel ce presupune rotaţia”, precizează medicul Sebastian Diacoenscu.

Simptome
Pacientul are senzaţie de ruptură pe faţa medială a genunchiului; majoritatea leziunilor se produc la originea femurală sau în mijlo­cul ligamentului, de-a lungul liniei articulare. Leziunile LCM pot fi izolate sau combinate cu alte leziuni la nivelul genun­chiului.
Medicul precizează că pentru a descoperi severitatea leziunii ligamentare, se efectuează un test de stres în valgus, în extensie completă. Acelaşi test află şi severitatea capsulei posteromediale şi, adesea, a unuia sau a ambelor ligamente încrucişate.

Leziunile izolate ale ligamentului colateral medial au trei grade de gravitate:
1 – microtrauma fără elongaţie (întindere)
2 – elongat, dar intact
3 – ruptura completă

Medicul consultat de Jurnalul de sănătate avertizează că „lezarea LCM se poate confunda cu contuziile părţii mediale a genunchiului, cu ruptura meniscului medial, cu subluxaţia/ dislocarea patelară dar şi cu fractura. De aceea, se fac radio­grafii pentru a exclude o fractură sau o leziune osteocondrală”.

Tratament
Tratamentul tuturor leziunilor izolate ale ligamentului colateral medial este unul agresiv, de recuperare, indiferent de gradele  leziunilor izolate.
„Studii numeroase au arătat că un program de reabilitare funcţională permite o recuperare rapidă cu rezultate egale sau superioare celor obţinute chirurgical sau prin imobilizare prelungită”, spune medicul specialist.

Programul de recuperare este împărţit în trei faze. Realizarea cu succes a fiecărei faze şi progresia către următoarea sunt bazate pe atingerea un scopuri specifice.
Timpul fiecărei faze variază, la fel ca şi timpul mediu de reîntoarcere în activitatea sportivă. Variabilele sunt reprezentate de gradul leziunii LCM dar şi sportul practicat.

„În medie, leziunile de gradul 1 necesită 10 zile, iar cele de gradul 2 şi 3 între 3 şi 6 săptămâni. Sporturile care pun mai mult stres pe LCM, ca fotbalul, pot necesita o  perioadă mai lungă de vindecare înainte de reîntoarcerea în activitate.

Recuperarea poate presupune ortezarea pentru o perioadă, încărcarea greutăţii la tole­ranţă, exercitii pentru amplitudinea de mişcare, exerciţii de creştere a forţei musculare (se insistă pe musculatura coapsei), condiţionare (bicicletă, înot), dar şi exerciţii specifice sportului practicat înainte de leziune.

Criteriile de reîntoar­cere în competiţia sportivă
Un sportiv îşi poate relua activitatea la intensitate maximă doar dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
– are amplitudine completă de mişcare la nivelul genunchiului
– este stabil
– forţa musculară este la un nivel de cel puţin 85%, comparativ cu partea controlaterală
– abilitatea proprioceptivă este satisfăcătoare
– nu prezintă durere de-a lungul LCM
– nu are lichid local
O altă condiţie importantă este purtarea ortezei cu stabilizare laterală la nivelul genunchiului.