Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Încă de la naştere, trupul său firav, de doar 2,300 kg, a fost cotropit de boli multe şi grele. Mama şi-a dat seama de-ndată ce şi-a văzut fetiţa că ceva e în neregulă cu ea. Medicii i-au confirmat bănuielile sumbre: copila se născuse cu malformaţie la coloană. Iar în mintea doctorilor, deja soarta copilului era pecetluită: nu va rezista mai mult de câteva luni. Mai ales că la scurt timp capul a început să i se umfle, să i se mărească şi să i se acumuleze lichid în creier. Hidrocefalie. Un alt diagnostic care a condamnat-o pe mamă la drumuri multe prin spitale, în căutare de medici care să accepte să-i opereze copila. “Nu vă puteţi închipui ce poate să simtă o mamă, când nici un medic nu se încumetă să-i salveze copilul. Să ştii că vrei să îţi salvezi fata şi nimănui să nu-i pese. Nu mai rămâi întreg. Simţi cum totul se prăbuşeşte în jurul tău”, povesteşte mama lui Carmen, Aurica Muşat. Dupa 6 luni de privit cu groază cum fiica sa nu avea o clipă de linişte din cauza durerilor de cap, Carmen a fost, în sfârşit, operată de hidrocefalie, moment în care i s-a implantat furtunaşul care să-i dreneze lichidul cefalorahidian.
Prima internare în spital a fost când fetiţa împlinea 3 luni şi a trebuit operată de meningită. Au trecut de atunci ani grei şi lungi în care mama a simţit adeseori că inima îi stă în loc. Mai ales atunci când copila începea să tremure, să facă convulsii şi crize de epilepsie. Capul nu reuşea să şi-l ţină, nu putea să meargă, iar infecţiile urinare păreau că nu se termină niciodată. “Pe lângă umilinţă şi bătaie de joc, multe mai ai de suportat într-un spital de stat. Deşi ştiau că fetiţa mea se născuse cu vezica neurogenă, că avea probleme cu aparatul urinar, doctorii se minunau când mă duceam cu ea şi spuneam că are din nou infecţie urinară. Eram internată în spital şi nu mă trimiteau un etaj mai sus la analize. Iar dacă le spuneam că iar sunt probleme, mă certau că de ce stau aşa şi nu mă duc să fac analize. De parcă eu aş fi fost specialistul şi eu trebuia să ştiu ce-i de făcut”, îşi aminteşte mama clipele prin care a trecut, când simţea că nimic nu poate să-i aline durerea. Decât o minune. Şi ea a venit. Când nu te aştepţi, când crezi că nimic bun nu mai are ce să ţi se întâmple, când simţi că puterile te lasă şi că sfârşitul este aproape. S-a întâmplat ca-ntr-o zi, femeia să urmărească la televizor un reportaj în care se prezenta cazul unui copil chinuit de boală, asemenea fiicei ei. Atunci l-a văzut şi pe medicul străin de la clinica din Hanovra spunând că poate aduce o speranţă în sufletele părinţilor ai caror copii sunt condamnaţi la suferinţă. Atunci şi-a spus că trebuie să se ridice, că lupta dintre viaţă şi moarte trebuie să continue, că nimic nu-i va sta în cale. Atunci a fost prima dată când mama a început să spună lumii întregi chinul prin care trecea fiica ei, ce ducea în cârcă 10 diagnostice: mielomeningocel lombascrat, parapareză flască, hidrocefalie, epilepsie etc. Avea nevoie de 30.000 de euro pentru intervenenţia chirurgicală din Germania. Şi i-a strâns. Ajutat de oameni al căror chip nu l-a văzut niciodată sau a căror vorbă nu a auzit decât, poate, la telefon.
Acum, se împlinesc doi ani de când copila a fost în Germania pentru a două operaţie, de data aceasta făcută gratuit de medicii străini, printr-o fundaţie ce le-a preluat cazul. Carmen arareori mai are crize de epilepsie. Reuseşte să meargă sprijinită sau cu cadrul. Nu simte însă, nici acum când trebuie să meargă la toaletă şi încă mai poartă pampers. Iar de cele mai multe ori, mama apelează la sondă. În schimb, este printre premianţii clasei I, vegheată mereu de mama, nelipsită de la şcoală. De curând, un om cu suflet bun i-a dăruit un laptop, cadoul mult visat, pe care mama nu putea sa i-l ofere. Carmen trebuie să ajungă cât mai repede din nou în Germania. Este aşteptată la o a treia operaţie la coloană. Are nevoie însă de 50.000 de euro. Din cauza lipsei de mişcare, copila a ajuns să pună mai repede kilogramele pe ea. Cele 38 de kilograme îi îngreunează mersul, apăsând şi mai mult pe luxaţia de şold.
De când s-a născut, mama o creşte şi o îngrijeşte singură. Nu are nici un regret. Şi spune ea, “nu aş schimba-o pe fetiţa mea cu nici un alt copil. Eu îi văd la şcoala şi pe colegii ei. Copila mea este matură în gândire, are un suflet nepătat de suferinţă, este bună şi iubitoare şi extrem de inteligentă. Sunt tare mândră de ea. Ea este cea care mă încurajează. Pentru mine, ea este totul”.
Să o ajutăm să aibă copilărie!
Pentru cei care vor sa îi fie alături lui Carmen, să o ajute să ajungă în Germania şi să aibă bucuria de a o vedea mergând singură, la BCR, pe numele mamei, Aurica Muşat, s-au deschis următoarele conturi:
-în lei: RO 95RNCB0147114642900001
-în euro: RO 03RNCB0669114642900001
De asemenea, puteţi dona, folosind numerele de teledon: pentru 2 euro 0900900290, pentru 5 euro 0900900292 şi pentru 10 euro 0900900294.
Pentru mai multe detalii, mama lui Carmen poate fi contactată la numărul de telefon: 0721.263.037.
