x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tudor Octavian

Recepţia cu bufet suedez

Doamna şi domnul Pâinişoară sunt invitaţi joi, 19 mai, ora 19:00 fix, la o re­cepţie. De fapt, nu ei, ci doamna şi dom­nul Stejăroiu, ve­cinii lor, care lu­crează la Externe şi spun mereu...

Prostul clasei şi deşteptul clasei

De când s-a pensionat, marele chirurg Mironeanu nu face altceva decât să-l caute în toată ţara pe Ionel Ciurea, prostul clasei din a V-a B. Mironeanu a fost dintotdeauna un studios. La patru ani...

În faţa televizorului, cu un pahar în mână

Un bun prieten de-al meu, care nu avea nici un motiv să se teamă pentru viaţa sa, s-a aşezat cu un pahar cu vin în mână în faţa televizorului şi, hodoronc-tronc, a murit. Mare porcărie e...

Cantina asfaltatorilor

Pe Şoseaua Panduri exista cândva o cantină a muncitorilor care asfaltau Bucureştiul. La 20 de ani descopeream re­pe­de locurile unde se mânca ieftin. Cred că era vorba de un talent. Unul care a...

La două fără un minut fix

Cel mai trist sfârşit al unei poveşti de dragoste mi l-a relatat un arhitect, coleg de birou într-un institut de proiectare, care marţea, între 14:00 şi 16:00, dispărea fiindcă avea oră la...

Dezvăţul ca o învăţătură

Un mare muzicolog, cunoscut pen­tru generozitatea opiniilor sale, mi-a spus că el folosea, în mod curent, 27 de trepte ale lă­u­da­tului, începând cu „domni­şoara X nu...

Ciudaţii şi excentricii

Admiterea la Bele Arte perpe­tu­ează legendele de demult ale unor ciudaţi. Au reuşit, dar n-au devenit ar­tişti. De la ei n-a rămas decât amin­tirea unor năzbâtii academice mari. E...

Faţa

Când nu mai pridideşte cu treaba, domnului Chiriloiu îi cade pur şi simplu faţa. Are o mutră de om care se duce la spânzurătoare. Domnului Chi­riloiu afacerile îi merg bine. Uneori nu...

Noroc în pierdere

Sunt situaţii când nu mai poţi da înapoi. Nu-s puţine nici situaţiile în care trebuie să spui ceva şi orice ai spune pică prost. Ar fi apoi situaţiile când îţi doreşti să nu fi...

Jurnal de front

Ieri am luptat toată ziua cu viaţa. Se întâmplă tot mai des ca, după un somn chinuit, să mă trezesc obo­sit. Somnul chinuit e armistiţiul după lupta cu viaţa, pe care am purtat-o şi...

Damigeana cu vin roşu, de la ţară

Un sculptor, la expoziţia căruia am rostit un cuvânt de deschidere, a vrut să-mi dea o damigeană cu vin. S-a sfiit probabil să mă întrebe cât l-ar costa în lei acest serviciu, iar eu m-am s...

Excepţia

Una din colegele de cameră ale prietenei lui Vasile B. i-a trimis, printr-o fată pe care acesta n-o cunoştea, un bileţel. Colega îi fixa lui Vasile B. o întâlnire ca să-i comunice unele lucruri ...

Nimereala

Nişte pantofi de-ai mei îmi rod ciorapii la călcâie, dar care din ei sunt cu pricina, nu ştiu. Doar n-o să m-apuc să procedez ştiinţific şi să-i încalţ pe rând. Îi încalţ...

Mari actori. Nu şi mari actriţe?

Un domn pasionat de teatru spune că  a iubit actori, nu şi actriţe. Prin iubire, domnul, care a trăit pentru teatru ca un colecţionar pentru tablourile lui, desemnează motivaţia sa de o viaţă: S-a dus la...

Manualul de citate

O carte, din categoria celor care s-ar putea numi “scurtături”, în sensul că îl amăgesc pe cititor cu drumuri mai scurte către avuţie, poziţie socială, măiestrie sau succes în amor,...

Căţelul cu un cocoş în gură

De un număr bun de ani, o văd în parcul din preajma casei pe o doamnă care plimbă de câteva ori pe zi un căţel. Faptul în sine n-are nimic deosebit, doar că, indiferent de starea vremii şi...

Ce vine după capitalism şi comunism?

Nu am împrumutat niciodată bani şi nu am dat bani cu împrumut. Şi  într-un caz şi în altul, aş fi suferit de aşteptare. Dintre toate trăirile, aşteptarea mă afectează cel mai mult,...

Stilul catastrofic

Ideile mari se întâlnesc, dar mai ales cele mici. În urmă cu zece, doisprezece ani, un titlu dintr-un ziar mi s-a lipit de minte şi n-am scăpat de el multă vreme. Ştiţi doar cum e: un...

Ne-am dat dracului: Bread Master!

O brutărie de cartier, pe a cărei fir­mă scria, exagerat de artistic, Bread Master, a dat faliment, în vreme ce pe aceeaşi stradă şi doar la câteva case mai încolo, o covri­gă­rie...

Cineva, altcineva

Mama spunea mereu că în viaţă trebuie să fii cineva. Mama rostea vocala a cu un ton mai sus, lun­gin­d-o ca atunci când te-ai rupt de restul lumii şi ţi-ai luat zborul. În copilărie,...
Serviciul de email marketing furnizat de